Starea de normalitate

March 5th, 2010

Nu știu cum vedeți voi societatea românească în ultimele 3-4 luni, însă vă spun sincer că am senzația că lucrurile reintră pe un făgaș normal . . .

Toată lumea critică manelele și stilul de viață manelist, soferii cretini și lipsiți de bun simț sunt în sfârșit criticați și arătați cu degetul, ziarele au început să scrie mult mai frumos, ”cațavencii” și-au dovedit imparțialitatea, sectorul energetic caută drumul spre independență regională iar politicienii . . . politicienii  . . . m-au surprins de-a dreptul! Se critică nepotismul, se vorbește de întinerire, se retrag mamuții îmbătrâniți și ”moscoviți”, se saltă primari și senatori, se promovează proiecte și fonduri europene, se discută aprins despre parteneriatul public-privat, se dezbat pe larg subiecte precum educația națiunii și cercetarea, etc.

O stare de normalitate. O stare de bine relativ. Sincer îmi place. Mă informez și citesc presa și bucuros remarc că nu mai am ce scrie. Nu resimt așa acut acea revoltă care mă impingea să pun cuvânt lângă cuvânt pentru a construi porțiuni din zidul civic pe care îl visez.  

Mi-ar place ca această stare să se consolideze în anii următori și societatea noastră să înțeleagă odată că nu mai putem trăi în această cloacă.

Poate fi doar o iluzie . . . poate fi o ”ceață” mai deșteaptă decât cele de până acum . . . Poate . . .

Până la proba contrarie însă, mă voi bucura de aceste momente constructive sperând că nu este vorba doar de o iluzie. Gândindu-mă că totuși 50% dintre Români au înțeles în sfârșit care este drumul nostru, pot spune că sunt mai liniștit.

Națiunea s-a trezit iar somnul ei nu va mai naște monștri. Rămâne doar ca Statul să găsească drumul cel mai scurt către eficientizare, către eliminarea parțială a corupției și către normalitatea administrativă în favoarea cetățeanului plătitor de taxe.

Fiecare putem ajuta! Să nu rămânem imparțiali și să punem umărul la această a doua Revoluție . . . o revoluție spirituală de această dată care sper din tot sufletul să remanieze spiritul perimat al Românismului.

O lecție de istorie . . . reală și logică. Aceasta este istoria pe care trebuie să le-o prezentăm copiilor noștri

February 14th, 2010

Atâta minciună și atât parvenitism în țara asta! Mii de victime colaterale pentru binele unor comuniști, unor diversioniști, unor trădători de neam și patrie . . . Știu că veți spune: ”vorbe mari, vorbe . . .”.  Ei bine, vom afla adevărul și sunt convins că nu va fi pe placul a cel puțin 50% dintre Români . . . mai multe nu comentez acum . . . poate peste ani și ani când mintea și ochii noștri vor avea puterea să înțeleagă adevărul așa cum a fost el . . .

 

 

In Aldine, vineri, 12 februarie 2010, o adevărată lecție de istorie a fost publicată pentru noi și urmașii noștri. O preiau în totalitate cu mândrie și credință.

 

 

 

 

 

“Țara diversiunilor sau a dictaturii nonviolente”

 

Diversiunea, ca acțiune de abatere a atenției oamenilor de la problemele reale și importante, spre subiecte neesențiale sau afirmații mincinoase, nu reprezintă o noutate în viața social-politică a țării noastre. Într-adevar, dacă ne gândim doar la a doua jumatate a secolului trecut, tot ce a însemnat regimul comunist a reprezentat o mizerabilă diversiune menită să tulbure mințile oamenilor, cu ajutorul unor lozinci mincinoase dar atrăgătoare despre “construirea socialismului”. Revoluția din decembrie 1989,  precum și anii care au urmat, nu au pus capăt diversiunilor ci, în mod paradoxal, ele s-au înmulțit, astfel că astăzi trăim în România în condiții de quasi-permanentă diversiune.

 

Diversiuni postdecembriste

 

Imediat după fuga lui Ceaușescu cu elicopterul (22 Decembrie 1989, ora 12,00), în timp ce sute de mii de oameni exultau de bucurie pe străzile Bucureștiului, iar armata trecuse de partea revoluționarilor, în mai multe locuri din capitală a început să se tragă. Complotiștii care au deturnat Revoluția, în frunte cu Ion Iliescu, au creat deliberat panică în populație, declarând la televiziune că “teroriștii trag din toate pozițiile”. În zilele următoare s-a tras din plin și, după cum se știe, au fost uciși mai mult de o mie de oameni nevinovați. Paradoxal însă, nimeni nu a tras spre balconul CC, unde s-au aflat, în mai multe rânduri, mai toți liderii FSN proaspăt format. La un moment dat, Ion Caramitru, aflat în balcon, s-a adresat prin portavoce unor interlocutori nevăzuți, strigând: “Nu mai trageți!”.

 

Cine erau cei pe care Ion Caramitru voia să-i oprească a trage: inamici sau prieteni ai F.S.N.-ului? Unor inamici, degeaba li s-ar fi spus să nu tragă, ei ar fi continuat să o facă, secerându-i pe cei din balconul CC. S-ar parea deci, că nu era vorba de inamici ai F.S.N.-ului – teroriști cum susținea Ion Iliescu ci, mai degrabă, de colaboratori sau subordonați ai complotiștilor. Dacă e așa, se naște o întrebare: de ce aceștia au tolerat sau chiar au ordonat să se tragă? Răspunsul se impune: fiindcă aveau nevoie de o diversiune! Sute de mii de oameni erau în acele zile fierbinți în stradă, se organizau din ce în ce mai radicalizați și cereau imperios: “fără comuniști!”. Exista “pericolul” ca imensa miscare populară la care se raliase și o parte din armată să-i alunge pe cei care se erijau în lideri ai revoluționarilor și care erau de fapt, aproape fără excepție, foști nomenclaturiști, activiști de partid de diverse ranguri, generali MFA și de securitate care colaboraseră până la scara elicopterului cu Ceaușescu, iar unii uciseseră manifestanți la Timișoara.

 

Și atunci, căpeteniile FSN au ordonat să se tragă. Oribila crimă împotriva națiunii noastre, pe care o comiteau în decembrie ‘89 complotiștii era o prelungire a multor altor ticăloșii făcute de ei în timpul dictaturii comuniste în calitate de înalți demnitari sau complici ai acestora. Diversiunea de atunci este reactivată acum prin lansarea teoriei “zecilor de mii de turiști străini” aflați în decembrie ‘89 pe teritoriul țării noastre și care ar fi fost cei care au aprins scânteia revoluției. Absurditatea acestei teorii, susținută de unii participanți sau comentatori ai evenimentelor de atunci (Petre Roman, Sergiu Nicolaescu, Alex Mihai Stoenescu și alții) este absolut evidentă. Era oare posibil ca șefii securității și ai partidului în frunte cu Ceaușescu însuși să nu fi aflat de prezența turiștilor? Evident că nu, iar toată “teoria” cu turiștii străini este o imensă minciună cu scop diversionist, pentru a genera opinia că securitatea, împreună cu complotiștii pregăteau înlăturarea lui Ceaușescu.

 

Un ziar străin a caracterizat diversiunile privind evenimentele din decembrie ’89 cu următoarele cuvinte: “o minciună mare cât secolul”. O altă diversiune lansată de cei care au confiscat Revoluția și puterea în decembrie ‘89 a fost cea privind “venirea moșierilor conduși de Corneliu Coposu, care vor să ne vândă țara”. Marele om politic Corneliu Coposu n-avea de unde veni, el s-a aflat în țară tot timpul, inclusiv în cei 16 ani grei de pușcărie pe care i-a facut (Silviu Brucan, “lider revoluționar” la procesul din 1947 al lui Iuliu Maniu a cerut pedeapsa cu moartea pentru președintele PNT și colaboratorii săi apropiați). În 1989, oamenii nu știau însă cine este Corneliu Coposu, iar la chemarea lui Iliescu, Brucan și Roman (fiul lui Valter Roman – unul dintre politrucii comuniști, veniți în august 1944 cu tancurile sovietice, să comunizeze România), ieșeau în stradă și strigau: “nu avem os de ros pentru Copos”. Diversiunea diversiunilor, totul e diversiune la comuniști….

 

În iunie 1990, Ion Iliescu (fost membru al comitetului executiv al PCR, promovat de Ceaușescu) a justificat chemarea minerilor pentru a teroriza populația Bucureștiului și a înăbuși marea manifestație anticomunistă din Piața Universității, susținând că a făcut-o pentru a impiedica “o lovitură de stat legionară care era iminentă”. Altă minciună diversionistă menită să diminueze dezaprobarea internațională față de acțiunile teroriste ale lui Iliescu.

 

“Pe vremea comunistilor era mai bine” afirmă unii dintre compatrioții noștri, “aveam serviciu asigurat”, “primeam casă de la stat”, “școala era școala” etc. Oare ei uită că salariile derizorii pe care le primeau nu le permiteau să cumpere nici alimentele strict necesare, fiindcă penuria era totală? Că în blocurile mizerabile unde locuiau, temperatura interioară în timpul iernii cobora adesea sub 7 - 8 grade? Că uneori n-aveau apă caldă și nici lumină electrică? Că țăranii colectiviști din multe zone ale țării trebuiau să fure de pe camp cartofi și porumb ca să aibă ce mânca?

 

Că sute de mii de oameni au zăcut și / sau au murit în pușcării, nevinovați? Că, în ultimii ani înainte de 1989, televiziunea emitea două ore pe zi, din care o oră era consacrată “marelui conducator Nicolae Ceaușescu” și “savantei de renume mondial Elena Ceaușescu?”. Că zeci de mii de femei au plătit cu viața sau au fost condamnate penal fiindcă au încălcat draconica legislatie privind creșterea natalității?. Că numeroase cartiere din Capitală, zeci de biserici și sute de sate au fost demolate conform “sistematizării” inițiate de dictator?. S-ar putea continua lista suferințelor pe care le-au îndurat în timpul regimului comunist cei mai mulți dintre compatrioții noștri, exceptați fiind desigur nomenclaturiștii, securiștii și activiștii de partid care o duceau bine. De ce există, totuși, oameni care nu au făcut parte din categoriile avantajate și care regretă comunismul? Fiindcă ei sunt victime ale unor ticăloase diversiuni despre care vom arată de cine și în ce scop sunt lansate.

 

Readucerea în memoria opiniei publice a figurii Mareșalului Ion Antonescu și proslăvirea lui reprezintă o altă diversiune, având ca principal autor Partidul România Mare. Năucitor este faptul că după ce șeful securității ceaușiste, Iulian Vlad, a fost eliberat din (prea) scurta detenție de după 1990, un ziar apropiat de “România Mare” a publicat două mari fotografii alaturate, una a lui Ion Antonescu, alta a lui Iulian Vlad, sub cea de-a doua fiind scris cu litere mari: “bun venit acasă, generale!”. Încercarea de a apropia figura lui Ion Antonescu care, ce e drept, a fost un aspru dictator, dar care era un militar de elită care a murit sfidând plutonul de execuție comunist, cu cea a sefului odioasei organizații de represiune împotriva poporului român, care era securitatea ceaușistă, demonstrează la ce forme de absurditate poate ajunge propaganda diversionistă.

 

Acțiunea “anti-Băsescu” reprezintă probabil cea mai diabolică diversiune întreprinsă după Revoluție. Cariera politică a lui Traian Băsescu a semănat, la început, cu cea a altor politicieni post-decembriști, distingându-se de acestia prin abilitatea cu care a devenit președinte al PD (detronându-l pe Petre Roman), apoi primar general al Capitalei, iar în decembrie 2004, președinte al României. Momentul care a marcat decisiv destinul politic al lui Băsescu a fost condamnarea comunismului în Parlament, la 18 Decembrie 2006. Având la baza declarației sale un volum de câteva mii de pagini privind regimul comunist, elaborat de un grup numeros de specialiști condus de Vladimir Tismăneanu, în discursul său istoric, el a calificat comunismul drept “ilegitim și criminal”. Reacția parlamentarilor, exceptându-i pe cei din PDL care au aplaudat, a fost ostilă, cel mai violent manifestându-se Corneliu Vadim Tudor împreună cu complicii săi din PRM.

 

Din acest moment a început războiul anti-Băsescu, declarat de parlamentarii PSD, PRM, PC, la care, în mod nefiresc, s-au alăturat și cei din PNL. 322 de parlamentari din partidele anti-Băsescu au demarat acțiunea de suspendare a președintelui, urmată, conform prevederilor constituționale, de Referendumul din 19 Mai 2007, prin care electoratul s-a pronunțat în privința suspendării (în caz de aprobare, Traian Băsescu ar fi fost demis). Referendumul a reprezentat o victorie importantă a președintelui, 74 la sută din cei care s-au prezentat la vot pronunțându-se împotriva demiterii sale. “Cei 322″ n-au ținut cont de mesajul prin care electoratul dezaprobă acțiunea lor și nu și-au prezentat demisia de onoare. După referendum, partidele anti – Băsescu s-au coalizat într-o acțiune de blocare a oricărei inițiative a președintelui, concentrându-și toate forțele spre înlăturarea lui la alegerile prezidențiale din 22 Noiembrie / 6 Decembrie 2009.

 

Deși controlau aproape în întregime mijloacele de informare în masă, aliații anti-Băsescu au suferit o mare înfrangere, inamicul lor fiind, după cum se știe, reales. Diversiunea anti – Băsescu continuă, făcând dificilă guvernarea țării în condițiile crizei economice. Dintre numeroasele diversiuni post-decembriste, voi mai aminti doar una, foarte recentă: Diversiunea “Urania”. În emisiunea sa din 31 Decembrie 2009, Urania s-a lansat într-o teorie privind destinul națiunilor din perspectiva astrologiei. Astfel, am aflat cu stupoare că marea criză din America a anilor 1929 - 1933 a fost eradicată de președintele Hoover care, bine sfătuit de de astrologi, a vândut aur din SUA în Europa. știind, ca toata lumea, că ieșirea din marea crizp din SUA a fost opera președintelui Roosevelt cu al său celebru “New Deal”, am rămas uluit ce valenșe poate avea astrologia diversionistă în rescrierea istoriei. Uluiala mea a atins cote maxime când Urania, luând un aer de mare analistă, ne-a spus că România pierde mult de pe urma aderării la UE, iar viitorul nostru nu poate fi fericit decât dacă vom colabora străns cu țările din Orientul Mijlociu și cu China.

 

Fără comentarii …

 

Cine sunt autorii diversiunilor și în ce scop le lansează? Evident, nu toate diversiunile post-decembriste au aceiași autori. O analiză a obiectivelor diversiunilor ne arată însă că ele au numeroase elemente comune care se pot sintetiza în intenția de a discredita și chiar împiedica tendințele de a orienta țara noastră spre occident. Că e vorba de Ion Iliescu, de Vadim, de “cei 322″, de alianța anti-Băsescu din perioada 2007 - 2009 sau Urania din 2009, acțiunile lor diversioniste sunt străvezii în tendința lor anti-occidentală. Ce interese comune le determină antipatia față de occidentalizarea României? Explicația rezidă în legăturile lor cu grupuri de interese strâns legate economic și politic de Moscova. Contactele lui Ion Iliescu cu Ambasada URSS, în timpul evenimentelor din decembrie 1989, contrabanda cu petrol în favoarea dictatorului sarb Miloșevici – aliatul Rusiei, vânzarea Rompetrol către o firmă din Kazahstan – operațiune efectuată de Dinu Patriciu, vizitele lui Geoană și Gușe la Moscova în perioada alegerilor prezidențiale, reprezintă doar câteva din argumentele care vin în sprijinul ideii de mai sus. Dacă mai e nevoie de argumente …

 

 

 

Combaterea diversiunilor

 

Diversiunile reprezintă o formă de dictatură non violentă – axul principal al propagandei mincinoase atât de bine studiată de mari maeștrii în materie – Dr. J. Goebbels și A. Jdanov. Cei vizați de operațiile diversioniste – marea masă a cetățenilor țării riscă să devină victime ale acesteia fiindcă, pe de-o parte nivelul cultural al populației este scăzut și, pe de altă parte, nimeni nu întreprinde acțiuni sistematice împotriva diversiunilor.

 

Creșterea nivelului cultural și de educație civică reprezintă principalul mijloc de apărare a oamenilor față de diversele forme ale diversiunilor. Cunoașterea istoriei recente precum și a legilor gândirii logice sunt absolut necesare pentru ca cetățenii țării să nu devină victime ale diversiunilor.

 

Pe de alta parte, presa, formatorii de opinii și reprezentanții societății civile au datoria să demaște diversiunile pentru a apăra populația de fenomenul spălării creierului. Din păcate, la noi în țară mulți dintre cei care trebuie să întreprindă protejarea concetățenilor de efectele diversiunilor participă ei inșiși – conștient sau nu – la acțiuni diversioniste. Linșajul mediatic la care a fost supus Băsescu în timpul campaniei electorale nu ar fi fost posibil fără participarea multor reprezentanți ai presei și ai societății civile.

 

***

 

Diversiunile reprezintă un atac asupra democrației iar practicarea lor ar trebui încriminată de legile penale. Se naște însă întrebarea: cine apreciază că o anumită acțiune este diversionistă ? Ar trebui să o facă justiția dar este ea pregatită pentru a realiza cu bine o asemenea misiune? Apărarea adevarului și deci și combaterea diversiunilor este o datorie sfântă pe care, dacă instituțiile statului n-au reușit să o impună în cei 20 de ani de după Revoluție, ne mai rămân speranțe în Biserică și scoală. Și, în inteligența nativă a românului care în momente importante și /sau grave stie să deosebească grâul de neghină. Așa cum au făcut-o la Referendumul pentru demiterea lui Băsescu și la realegerea sa în decembrie 2009.

 

 

 

Ionuț Cel cu Cercel, de la Comisariatul Militar al Sectorului 4

February 12th, 2010

Serviciul militar obligatoriu în România nu mai există. Cu toate acestea, țara noastră are o Armată. O armată de profesioniști se spune. O Armată pentru care deviza ”Semper Fidelis” și onoarea ar trebui să reprezinte mai mult decât niște simple aparențe . . .

Nu de aceeași părere este și Ionuț Cel cu Cercel, de la Centrul Militar Zonal al Bucureștiului (pentru inițiați, fostul Comisariat Militar al S4). Pentru acesta, toți muritori de rând, blestemați să poarte stigmatul Naționalității Române și care au avut nefericirea să-și satisfacă stagiul militar, sunt niște fraieri! Mai ales dacă răspund unor chemări obligatorii făcute în baza unor legi ale țării noastre.

”Șmecheri” sunt aceia care nu dau pe la Comisariat! ”Șmecheri” sunt aceia care ELUDEAZĂ sistemul și care dau ȘPAGĂ sau care au dat așa ceva pentru a păcăli sistemul. Aceia care au o PILĂ, în grad de colonel sau de maior cel puțin. Aceia care ignoră regulile și le calcă în picioare . . .

Restul . . . niște fraieri . . . niște proști . . .

Ionuț Cel cu Cercel Zvarovski este probabil soldat in Armata României  . . . un om fără principii și fără pic de moralitate . . . pila vreunui ”șmecher” din Armata Română care habar nu are cu ce se mănâncă onoarea și deviza ”Semper Fidelis”.

Se spune că peștele de la cap se-mpute . . . ei bine, Armata Română pute . . . din cauza unor astfel de specimene și a protectorilor lor.

În sfârșit competența și profesionalismul sunt recunoscute public . . .

January 26th, 2010

Președintele l-a decorat pe guvernatorul BNR cu Ordinul Național “Steaua României” în grad de Colan, “în semn de înaltă apreciere pentru rezultatele de excepție obținute în activitatea de cercetare și promovare, la nivel academic, a fenomenelor economice, pentru efortul deosebit pe care l-a depus, în calitate de Guvernator al Băncii Naționale a României, în vederea elaborării și implementării cu succes a politicilor monetar-bancare, prin care s-a asigurat stabilitatea financiară a României”.

De asemenea, “cu ocazia împlinirii a 130 de ani de la înființarea Băncii Naționale a României, în semn de înaltă apreciere pentru rezultatele excepționale obținute”, au mai fost decorați și reprezentanți ai fostului Consiliu de Administrație al BNR, astfel:

- cu Ordinul Național “Steaua României” în grad de Mare Ofițer - Silviu Cerna și Lucian Croitoru;

- cu Ordinul Național “Steaua României” în grad de Comandor pe Virgiliu-Jorj Stoenescu;

- Florin Georgescu a fost distins cu Ordinul Național “Steaua României” în grad de Ofițer;

- cu Ordinul Național “Steaua României” în grad de Cavaler au fost decorați Eugen Dijmărescu, Maria Ene, Valentin Lazea, Agnes Nagy, Napoleon Pop și Cristian Popa.

*

*    *

După atâta amar de vreme, după 20 de ani de mojicie și hoție, după atâta chin și suferință pentru ființa națională a țării noastre sfâșiată în fel și chip de tot felul de parveniți și nulități, a venit în sfârșit și timpul pentru recunoașterea valorilor.

Mugur Isărescu va rămîne în istorie pentru tot ce a făcut pentru țara asta. Și merită! A fost printre puținii care și-a văzut de treabă și și-a păstrat demnitatea!

Cinste lui! Un român pentru cartea de istorie a copiilor noștri!

Avem o șansă . . . nu vă bateți joc de ea . . .

January 6th, 2010

NU!!!

. . . nepotismului

NU!!!

… combinatorilor

NU!!!

. . .  compromisurilor . . .

Am trecut la milimetru pe lângă haos  . . . nu e loc de greșeli . . . nu vă bateți joc de acest moment! Este un moment critic în care avem nevoie de stabilitate și de coerență. Este timpul să ne dezicem de vechile cutume și obiceiuri. Este timpul să îmbrăcăm haine noi și să adoptăm soluții vestice și consacrate.

Este loc de mai bine! Prigoană junior măcar din onoare și nu ar trebui să candideze!

PSD urmează să se modernizeze . . . PNL va lua aceeași cale . . . recomand PDL să nu facă rabat . . .

Este un moment unic! Și prețios . . . să nu-l pierdem!

După 20 de ani, începem să aflăm adevarul . . .

December 24th, 2009

 . . . peste 30 de ani vom avea și confirmarea arhivelor . . . cel puțin a celor care nu au fost arse și a celor care nu au fost măsluite.

Da, eu cred! Eu cred cu tărie!!! Eu cred că Revoluția de la Timișoara ne-a fost furată de eșalonul DOI, de NEO-comuniști și de securiști! Da, eu cred! Eu cred că lui Iliescu i-a fost frică de noi! I-a fost frică de GOLANI și de aceea a chemat minerii!!! TVRul ar trebui să aibă înregistrările, asta dacă nu le-a mătrășit Sassu . . . trenurile pline venind de la Craiova . . . Iliescu pe post mulțumindu-le pentru că au liniștit anarhia . . . minciunile sfruntate și diversiunile cu atacuri asupra miliției și sediilor de partide, atacuri orchestrate de studenți și liceeni . . . HA, HA, HA . . . studenți și liceeni . . .

Da, eu cred! Eu cred că am fost prostiți! Eu cred că mulți ROMÂNI cu credință de Dumnezeu au fost păcăliți și au fost atrași în jocul lor și asta doar pentru a le legitima mârșava lor trădare . . . Da, eu cred! Eu cred că au reușit să păcălească jumate de ȚARĂ cu minciuni spuse calm și pe tot molcom și ușor glumeț . . . (în felul ăsta au aburit mințile multora!)

Da, eu cred! Eu cred cu tărie că mai bine de 1.000 de ROMÂNI au murit DEGEABA!!! Au murit ca să justifice noua guvernare de după Revoluție! De ce foarte puțini REVOLUȚIONARI au fost incluși în structurile puterii de atunci? De ce înainte de 21 Decembrie 1989 au murit doar 162 de oameni? De ce au apărut teroriștii și unde sunt cadavrele lor? Unde este SINGURUL terorist prins?

Da, eu cred! Eu cred că realegerea lui Băsescu este a doua REVOLUȚIE! Da, eu cred că vom avea cu adevărat o șansă să aflăm adevărul! Nea Nelu, se strânge lațul! Și tot mai mulți ROMÂNI încep să înțeleagă de ce ai ținut să conduci ROMÂNIA timp de trei mandate! De ce procurorii tăi te au scos curat! De ce Partidul tău a încercat să țină cu dinții de putere divizând ȚARA ASTA SFÂNTĂ în două, implementând o nouă cortină de fier! Încep să înțeleg de ce ție frică de o condamnare și te asigur că nimeni nu te va plânge pentru că ai împins ȚARA asta către dezastru cu combinațiile tale . . . În loc să ne concentrăm pe viitorul nostru EUROPEAN pentru că ne merităm acest loc în virtutea ISTORIEI noastre, tu ne ai dus pe marginile hăului . . . În loc să adopți regulile EUROPENE și să ne dai dreptul la o viață lipsită de Servicii Secrete și combinații de culise, ai continuat să faci ceea ce știai mai bine învrăjbind OAMENII LOCULUI între ei.

Ei bine uite că jocul se sfârșește! O spun GOLANII refugiați în EUROPA care au refuzat minciunile voastre și care suferă din cauza voastră . . . ROMÂNI plecați din ROMÂNIA goniți de mârșăvia voastră . . . sătui de SCÂRBA voastră . . . și dornici de o viață liniștită într-un cadru legislativ decent și coerent, cu o justiție echidistantă și mai puțin coruptă, cu șanse mai egale și în general cu mai MULT BUN SIMȚ ȘI RESPONSABILITATE . . .

Îndrăznesc să spun că realegerea lui Băsescu le-a zădărnicit planurile! Îndrăznesc să spun că dacă ei câștigau puterea o NOUĂ CORTINĂ DE FIER ROȘU ar fi separat ȚARA asta în două . . . Numai dacă mă gândesc că au reușit să coalizeze un partid liberal, urmaș al unui PARTID ISTORIC, la o asemenea tentativă și deja tremur plin de nervi . . . dreapta și stânga, impreună . . . . Doamne Dumnezeule, cum e posibil?

Așa însă vom avea ocazia să aflăm adevărul, vom avea ocazia să auzim oamenii implicați vorbind liber. Vom înțelege cum au dispărut probe din dosare, vom înțelege justiția paralelă și praful cu corupția pe care l-au aruncat în ochii noștri. Vom înțelege sursa problemelor societății ROMÂNEȘTI. Vom înțelege de ce 20 de ani NU AM AVUT REGULI și cei mai CONECTAȚI și mai CORUPȚI au avut de câștigat . . . pentru că astfel au putut să-și legitimizeze acțiunea . . .

Nu vânez vrăjitoare, însă mă voi simți eliberat moral atunci când toată lumea va afla adevărul. Așa vor înțelege și ei ceea ce am intuit noi și nu vom mai fi singurii nebuni. Vom fi cei care au schimbat DOGMA . . . vom fi cei care am refuzat perimarea SPIRITULUI și obediența în fața oligarhiei securiste . . .

(Au fost momente de extaz, momente de mare glorie ale acestui popor care a reușit să se elibereze de sub un JUG roșu impus cu tancuri T34 . . . un popor care a fost forțat șă-și doneze PĂMÂNTURILE câștigate prin jertfele de la 1877 și prin cele din 1913 - 1916 - 1919 . . . un popor asuprit și colectivizat de niște comuniști de paie, care nici măcar nu simțeau ci doar simulau valorile comunismului adevărat . . . un JUG impus de oameni cu caractere slabe care excelau în turnătorie, pizmă, intrigi și distrugere constructivă. Acele momente au durat fix 6 zile după care a venit 22 Decembrie 1989 . . . când o mână de oameni ”deștepți” ne-au terfelit toți cei 162 de EROI, ba mai mult, au omorât prin diversiunile și strategiile lor securiste menite să le întărească poziția încă 1.000 de CETĂȚENI AI ROMÂNIEI.  Măcar în memoria acestor oameni și a suferiței urmașilor lor ar trebui să avem dreptul să înțelegem adevărata istorie. Copiii noștri trebuie să înțeleagă adevărul pentru a se feri de acest SÂNGE RĂU care circulă ÎNCĂ prin venele noastre . . .)

Ușor, ușor, Europa Veche va accepta faptul că România este parte integrantă a leaganului civilizației Occidentale . . .

December 16th, 2009

Un articol deosebit de interesant și relevant publicat recent în The New York Times , care nu face altceva decât să-i acorde ”diletantului„ Nicolae Densușianu rolul de cel mai mare istoric al Românilor . . .

O paranteză de la care nu mă pot abține:

”Care este legătura între Etrusci, Basci, Daci și  . . . români?  Poate mtDNA-ul . . .”  Voi reveni cu detalii . . .

 

A Lost Culture, Pulled (Out) From Obscurity

 

 ganditorul

 

Before the glory that was Greece and Rome, even before the first cities of Mesopotamia or temples along the Nile, there lived in the Lower Danube Valley and the Balkan foothills people who were ahead of their time in art, technology and long-distance trade.

For 1,500 years, starting earlier than 5000 B.C., they farmed and built sizable towns, a few with as many as 2,000 dwellings. They mastered large-scale copper smelting, the new technology of the age. Their graves held an impressive array of exquisite headdresses and necklaces and, in one cemetery, the earliest major assemblage of gold artifacts to be found anywhere in the world.

The striking designs of their pottery speak of the refinement of the culture’s visual language. Until recent discoveries, the most intriguing artifacts were the ubiquitous terracotta “goddess” figurines, originally interpreted as evidence of the spiritual and political power of women in society.

New research, archaeologists and historians say, has broadened understanding of this long overlooked culture, which seemed to have approached the threshold of “civilization” status. Writing had yet to be invented, and so no one knows what the people called themselves. To some scholars, the people and the region are simply Old Europe.

The little-known culture is being rescued from obscurity in an exhibition, “The Lost World of Old Europe: the Danube Valley, 5000-3500 B.C.,” which opened last month at the Institute for the Study of the Ancient World at New York University. More than 250 artifacts from museums in Bulgaria, Moldova and Romania are on display for the first time in the United States. The show will run through April 25.

At its peak, around 4500 B.C., said David W. Anthony, the exhibition’s guest curator, “Old Europe was among the most sophisticated and technologically advanced places in the world” and was developing “many of the political, technological and ideological signs of civilization.”

Dr. Anthony is a professor of anthropology at Hartwick College in Oneonta, N.Y., and author of “The Horse, the Wheel, and Language: How Bronze-Age Riders from the Eurasian Steppes Shaped the Modern World.” Historians suggest that the arrival in southeastern Europe of people from the steppes may have contributed to the collapse of the Old Europe culture by 3500 B.C.

At the exhibition preview, Roger S. Bagnall, director of the institute, confessed that until now “a great many archaeologists had not heard of these Old Europe cultures.” Admiring the colorful ceramics, Dr. Bagnall, a specialist in Egyptian archaeology, remarked that at the time “Egyptians were certainly not making pottery like this.”

A show catalog, published by Princeton University Press, is the first compendium in English of research on Old Europe discoveries. The book, edited by Dr. Anthony, with Jennifer Y. Chi, the institute’s associate director for exhibitions, includes essays by experts from Britain, France, Germany, the United States and the countries where the culture existed.

Dr. Chi said the exhibition reflected the institute’s interest in studying the relationships of well-known cultures and the “underappreciated ones.”

Although excavations over the last century uncovered traces of ancient settlements and the goddess figurines, it was not until local archaeologists in 1972 discovered a large fifth-millennium B.C. cemetery at Varna, Bulgaria, that they began to suspect these were not poor people living in unstructured egalitarian societies. Even then, confined in cold war isolation behind the Iron Curtain, Bulgarians and Romanians were unable to spread their knowledge to the West.

The story now emerging is of pioneer farmers after about 6200 B.C. moving north into Old Europe from Greece and Macedonia, bringing wheat and barley seeds and domesticated cattle and sheep. They established colonies along the Black Sea and in the river plains and hills, and these evolved into related but somewhat distinct cultures, archaeologists have learned. The settlements maintained close contact through networks of trade in copper and gold and also shared patterns of ceramics.

The Spondylus shell from the Aegean Sea was a special item of trade. Perhaps the shells, used in pendants and bracelets, were symbols of their Aegean ancestors. Other scholars view such long-distance acquisitions as being motivated in part by ideology in which goods are not commodities in the modern sense but rather “valuables,” symbols of status and recognition.

Noting the diffusion of these shells at this time, Michel Louis Seferiades, an anthropologist at the National Center for Scientific Research in France, suspects “the objects were part of a halo of mysteries, an ensemble of beliefs and myths.”

In any event, Dr. Seferiades wrote in the exhibition catalog that the prevalence of the shells suggested the culture had links to “a network of access routes and a social framework of elaborate exchange systems — including bartering, gift exchange and reciprocity.”

Skip to next paragraphOver a wide area of what is now Bulgaria and Romania, the people settled into villages of single- and multiroom houses crowded inside palisades. The houses, some with two stories, were framed in wood with clay-plaster walls and beaten-earth floors. For some reason, the people liked making fired clay models of multilevel dwellings, examples of which are exhibited.

A few towns of the Cucuteni people, a later and apparently robust culture in the north of Old Europe, grew to more than 800 acres, which archaeologists consider larger than any other known human settlements at the time. But excavations have yet to turn up definitive evidence of palaces, temples or large civic buildings. Archaeologists concluded that rituals of belief seemed to be practiced in the homes, where cultic artifacts have been found.

The household pottery decorated in diverse, complex styles suggested the practice of elaborate at-home dining rituals. Huge serving bowls on stands were typical of the culture’s “socializing of food presentation,” Dr. Chi said.

At first, the absence of elite architecture led scholars to assume that Old Europe had little or no hierarchical power structure. This was dispelled by the graves in the Varna cemetery. For two decades after 1972, archaeologists found 310 graves dated to about 4500 B.C. Dr. Anthony said this was “the best evidence for the existence of a clearly distinct upper social and political rank.”

Vladimir Slavchev, a curator at the Varna Regional Museum of History, said the “richness and variety of the Varna grave gifts was a surprise,” even to the Bulgarian archaeologist Ivan Ivanov, who directed the discoveries. “Varna is the oldest cemetery yet found where humans were buried with golden ornaments,” Dr. Slavchev said.

More than 3,000 pieces of gold were found in 62 of the graves, along with copper weapons and tools, and ornaments, necklaces and bracelets of the prized Aegean shells. “The concentration of imported prestige objects in a distinct minority of graves suggest that institutionalized higher ranks did exist,” exhibition curators noted in a text panel accompanying the Varna gold.

Yet it is puzzling that the elite seemed not to indulge in private lives of excess. “The people who donned gold costumes for public events while they were alive,” Dr. Anthony wrote, “went home to fairly ordinary houses.”

Copper, not gold, may have been the main source of Old Europe’s economic success, Dr. Anthony said. As copper smelting developed about 5400 B.C., the Old Europe cultures tapped abundant ores in Bulgaria and what is now Serbia and learned the high-heat technique of extracting pure metallic copper.

Smelted copper, cast as axes, hammered into knife blades and coiled in bracelets, became valuable exports. Old Europe copper pieces have been found in graves along the Volga River, 1,200 miles east of Bulgaria. Archaeologists have recovered more than five tons of pieces from Old Europe sites.

An entire gallery is devoted to the figurines, the more familiar and provocative of the culture’s treasures. They have been found in virtually every Old Europe culture and in several contexts: in graves, house shrines and other possibly “religious spaces.”

One of the best known is the fired clay figure of a seated man, his shoulders bent and hands to his face in apparent contemplation. Called the “Thinker,” the piece and a comparable female figurine were found in a cemetery of the Hamangia culture, in Romania. Were they thinking, or mourning?

Many of the figurines represent women in stylized abstraction, with truncated or elongated bodies and heaping breasts and expansive hips. The explicit sexuality of these figurines invites interpretations relating to earthly and human fertility.

An arresting set of 21 small female figurines, seated in a circle, was found at a pre-Cucuteni village site in northeastern Romania. “It is not difficult to imagine,” said Douglass W. Bailey of San Francisco State University, the Old Europe people “arranging sets of seated figurines into one or several groups of miniature activities, perhaps with the smaller figurines at the feet or even on the laps of the larger, seated ones.”

Others imagined the figurines as the “Council of Goddesses.” In her influential books three decades ago, Marija Gimbutas, an anthropologist at the University of California, Los Angeles, offered these and other so-called Venus figurines as representatives of divinities in cults to a Mother Goddess that reigned in prehistoric Europe.

Although the late Dr. Gimbutas still has an ardent following, many scholars hew to more conservative, nondivine explanations. The power of the objects, Dr. Bailey said, was not in any specific reference to the divine, but in “a shared understanding of group identity.”

As Dr. Bailey wrote in the exhibition catalog, the figurines should perhaps be defined only in terms of their actual appearance: miniature, representational depictions of the human form. He thus “assumed (as is justified by our knowledge of human evolution) that the ability to make, use and understand symbolic objects such as figurines is an ability that is shared by all modern humans and thus is a capability that connects you, me, Neolithic men, women and children, and the Paleolithic painters in caves.”

Or else the “Thinker,” for instance, is the image of you, me, the archaeologists and historians confronted and perplexed by a “lost” culture in southeastern Europe that had quite a go with life back before a single word was written or a wheel turned.

 

 

 

Mulțumim românilor din România . . .

December 8th, 2009

. . .  dar mulțumim mai mult românilor din străinătate!!!

Voi ați fost cei care ați împiedicat masele cu creierele spălate să aducă haosul și pacostea peste blestemată noastră Țărișoară!

Mulțumesc Răzvan B. ! Mulțumesc Teacher-e! Mulțumesc Philipe! Mulțumesc Goe!

Voi sunteți cei care ne-ați scos din umbra combinatorilor și aranjorilor! Voi sunteți cei care ați eludat strategia lor bolnavă! Voi sunteți cei care ați adus salvarea României . . .

Români în cuget și-n simțiri . . . Românii din DIASPORA . . .

Mai Români decât mulți Români din România. Voi cei care ați plecat din țară din cauza lor . . . din cauza neocomuniștilor . . . din cauza celor care v-au făcut să credeți că vă e mai bine afară decât aici . . .

Îmi doresc să vină acea vreme în care să vă primim acasă înapoi cu flori și bună-cuviință! Locul vostru este lângă noi . . . aici . . . fără voi acum am fi fost în genunchi cu fața spre Est . . .

Mulțumim că ne-ați susținut! Mulțumim că ne-ați lasat cu fața spre Vest și spre cadrul organizat al acestui spațiu . . .

Mulțumim!!!

Aseară am fost 1.000 de oameni acolo . . .

December 2nd, 2009

 . . . însă presa aservită a declarat că 100 de indivizi s-au adunat aseară la Universitatea din București.

Le este frică, nu mai știu ce să mintă, preiau știri de la Scotsnews (whatever) care spun numai prostii, doar ca să distragă atenția . . .

Pe scurt, acum, în timp ce scriu, la Universitate sunt puțin peste 100 de oameni, aseară am fost 1.000 însă . . . am strigat, am cântat, am coalizat cu Timișoara, cu Sibiu, cu Brașov, cu Constanța, cu Iași și cu Târgoviște . . . cu toată țara care vibrează de teama MONSTRUOASEI COALIȚII . . .

S-a spus că am fost plătiți . . . s-a spus că suntem membri . . . ei bine, spre deosebire de cei plătiți la Timișoara să strige împotriva celor care huiduiau întinarea simbolurilor Revoluției, noi am fost în nume propriu acolo. Ne am adunat prin SMS uri, prin blog-uri și prin alte mijloace care nu sunt la îndemâna celor pătați . . . Un simplu test să faceți, să întrebați pe cei de aseară câți dintre ei știau Imnul Golanilor . . . cred că peste 70% . . . credeți că membrilor PD-L le este cerut să-l învețe înainte de a semna adeziunile de partid?

Mi-e scârbă de atâta întinare, de atâta minciună, de atâta ură și de atâta hoție . . .

Acum în minte-mi vine asta: ”Unde ești tu Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei, să-i împarți în două cete, de nebuni și de mișei, și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni, să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni” . . . nu știu dacă este parafrazarea corectă, dar este exact ce-mi amintesc din acea scrisoare . . . în acest moment.

După Timișoara, Brașov, Sibiu a venit și rândul Bucureștilor

December 1st, 2009