Archive for the ‘Social – istorice’ Category

Being the most tolerant nation on the Continent . . .

Sunday, May 30th, 2010

 . . . was the main driver of one of the worst misconception related to Romanians. Just add that mistake made by the former neo-communist president of Romania, iliescu, when he (by foolish judgement or, worst, by mean purposes) – many said as a descendent of that nation -  created a mass confusion between gypsies and Romanians (he publicly debate on the rights of gypsies to call themselves “rRom’s” or “Romani” - at that time the abbreviation used in international diplomacy for our country, Romania, was ROM – in my opinion, the main source of confusion).

But, let’s take it literary . . .

Gypsies are defined as “persons of nomadic habit of life, whatever their race or origin, but does not include members of an organised group of travelling showmen, or persons engaged in travelling circuses, travelling together as such.”

I will add something quite important to that definition. THIS IS THEIR WILL!!! This is how they want to live . . . i will come back on this later . . .

There is a misconception widely spread, according to which Gypsies are the most socially-disadvantaged minority group in Romania. Indeed, there is sort of a repulsion vis-a-vis to their style of living (small burglaries, cheating, coursing, bad habits, low level of personal hygiene  . . ), but let’s face it: IS NOT ONLY ROMANIANS PEOPLE WHO FEEL THAT!!! Most of the Western countries feel the same or worst . . . (remember what Germans done during the WW2!!!).

Consider that all over Europe, Gypsies have been prosecuted and killed for centuries! In Romania, they manage to survive and to establish strong communities being accepted and TOLERATED VERY WELL by the majority Romanians!!! They came in waves from India, flooding entire Europe, but most of them founded here a nice place to live and to prosper. Part of them trying to integrate (in the sense that some of them were craftmen or so called “artists”) but most of them refused to register with the local communities or to enroll their children to public schools!!!

This is the most important notice to be made: THEY REFUSED TO SEND THEIR CHILDREN TO SCHOOLS . . . anyway, most of them. Those children believe in the way of life that they saw to their parents . . . making easy money by begging, cheating, misleading, singing . . . Which is the reason for this ??? It’s PURE LOGIC!!! They try to preserve their culture . . . their believes and their origins. This is also why they force their children to marry from early childhood (5 years old in some cases . . . ) with members of the same racial community.  

In my opinion these are the most evident reasons for which the level of integration of Gypsies into society remains limited. In most of the countries, they usually remain on the margins of society, living in isolated ghetto-like settlements. Only a small fraction of Gypsies children graduate from secondary schools, although during the Communist regime, at least some of Eastern European governments forced all children to attend school, and provided them, like other citizens, with all required basics such as textbooks and the compulsory uniform.

Today, there is a variety of governmental and non-governmental programs for integration and social advancement, including a National Agency for Gypsies  . . .

But, with all this, they say that they are discriminated on a large scale . . . Yes, but they want to feel that, they don’t want to change their style of living . . . they expect us to accept all misery and all problems that they create  . . . sorry to tell, but this is not accepted!

I hate the way in which Western countries are looking on Romanians considering this topic. They consider that present Gypsies migration to their countries is our fault as they said that we are intolerant nation . . .

WRONG!!! TOTALLY WRONG!!!

This is only a misleading strategy! In this way they want to force Romania to RETAIN all Gypsies population as a solution for their problems . . . This is why they make public statement related to Romanians so called “intolerance”. This is why they spent big money on European programs aiming to settle down this population. According to this theory, at a certain moment all this migration will stop and Gypsies will have by then their own country: OUR COUNTRY!!! ROMANIA!

What are West Europeans forgetting? The following facts:

- this is happen because of their will and there are few outside forces to drive this migration (people in Romania became immune to their acts so, they make less money today in our country; new territories and new population are looking and considered as optimal for their way of living . . .);

- we have a multi-millennia history;

- we resisted on this land even the various and many conquerors passing;

- we are one of the most tolerant nation on the Continent, and based on that we have a natural advantage in dealing with such treats (one example to sustain this argument is the way in which their music has been integrated in the subculture of Romanian masses).

P.S. I start writing this post, after i saw a movie, “The Wolfman” – 2010. In this movie, Gypsies were speaking sort of Romanian language. Guys, don’t forget that our language is a direct descendant of LATIN language . . . this language has been spoken here since more than 2,000 years . . . Yours???

Chişinăul trebuie să ne fie un reper . . .

Wednesday, May 12th, 2010

 . . . un exemplu de viaţă şi o sursă de inspiraţie. Chiar dacă nu este reprezentativ pentru toată Moldova sau pentru cei peste 4,5 milioane de basarabeni (incluzând români şi ruşi, precum şi variantele acestora, în speţă moldoveni şi transnistreni), Chişinăul este un oraş cosmopolit care a reuşit într-un fel sau altul să-şi depăşească condiţia de centru conflictual interetnic.

Ba mai mult de atât, pare un oraş care prosperă şi care vibrează puternic sub presiunea vieţii cotidiene şi la umbra arborilor “seculari” care domină peisajul urban neobişnuit. Chiar dacă pe stradă se vorbeşte mai des limba celor care din 1812 şi-au arogat dreptul de stăpâni ai locurilor acestea, am întâlnit români fericiţi şi încrezători în viitorul lor. Panotajul stradal abundă în mesaje cu profund caracter naţional-românesc (traducere din naţional-moldovenesc) care îndeamnă la cinstirea limbii naţionale precum şi la făurirea viitorului comun european. Pentru un om cu prejudecăţi (cum sunt majoritatea Românilor – urmare a proastei informări sau chiar a lipsei acesteia!) această situaţie ambiguă denotă un conflict mocnit . . . ei bine, nu e deloc aşa. Atmosfera boemă a oraşului, aspectul vestic de centru universitar inundat de cafenele şi restaurante de cea mai bună calitate ne duc la gândul că acest oraş îşi trăieşte propria-i poveste cu final fericit!

Aş scrie mult despre lucrurile care m-au impresionat cel mai mult la prima mea vizită pe aceste meleaguri rupte din trupul vechii Românii. Aş plânge şi deplânge istoria nedreaptă şi cauzele care au transformat Prutul într-o graniţă artificială. Însă prefer să am altă abordare . . .

Să vă spun pe scurt ce m-a încântat cel mai mult:

- am avut norocul să întreprind prima vizită la Chişinău în compania unui mândru moldovean neaoş; probabil de aceea (dar nu numai) la traversarea Prutului m-au trecut fiorii iar extazul m-a cuprins încă de la primele peisaje; de asemenea, m-am simţit mobilizat la vederea tancului rusesc care domină înălţimile porţilor Moldovei . . .

- pădurile aparent nesfârşite, bisericile rupte din cărţile de istorie, satele organizate departe de drumul principal, arhitectura mult mai unitară şi mai plăcută ochiului decât cea a României europene, curăţenia evidentă, nivelul de educaţie şi de pregătire a tineretului moldovean, restaurantele superbe şi serviciile perfecte (fără exagerare: încă de la început primeşti toate tacâmurile frumos aşezate pe o farfurie parţial acoperita de un ştergar, zâmbetul permanent al personalului, mâncarea şi băuturile TRADIŢIONALE promovate peste tot – nu am să vă spun decât despre sucul de ţelină sau de sucul de alte rădăcini pe care snobii şi prost-crescuţii noştri le-au înlocuit cu “vischi-redbul”);

- vinurile lor pe departe mult mai bune decât făcăturile de pe la noi -  dacă nu mă credeţi încercaţi Clos de Corten şi mai stăm de vorbă . . . sau negru de Purcari . . .;

- cultul pentru natură şi pentru copăcime – Chişinăul chiar îţi dă senzaţia de frate cu codrul;

- tineretul moldovean omniprezent şi foarte vivace;

- LIPSA ŢIGANILOR şi a manelelor lor.

O durere mare am avut însă, când, stând de vorbă cu mai mulţi fraţi de ai noştri, am constatat că au aşteptări imense de la noi cei de peste Prut. De unde durerea? Simplu . . . între Prut şi Tisa au rămas puţini aceia care mai cred în visul reunirii  . . . şi ca atare nu cred că vor avea vreodată satisfacţia primirii ajutorului aşteptat.

Cei mai mulţi români preferă să nu discute sau să se ascundă în spatele statisticilor economico-sociale . . . Mai sunt şi cei care-şi “sinucid” gândurile întoxicându-şi creierele cu neurotoxinele manelelor, preferând starea de incultură în detrimentul compasiunii naţionale.

De ce nu-şi doresc românii noştri să facă măcar o dată în viaţă un drum la Chişinău? De ce nu vor ei să-şi ducă familiile într-o excursie istorică în locurile unde Ştefan Cel Mare încă este Sfânt?? De ce nu promovează românii valorile comune şi-şi batjocoresc limba cu tot felul de englezisme? De ce pare că majoritatea românilor îşi abandonează tradiţiile şi legăturile de sânge? De ce nu promovăm schimburile comerciale cu Moldova? De ce le cerem vize? De ce vameşii noştri le cer tot felul de documente pentru a-i umili şi întoarce din drum? De ce au paşapoarte bulgăreşti şi nu româneşti? De ce nu facem poduri peste Prut? De ce nu încurajăm traficul mic de frontieră liber şi fără restricţii? De ce . . . de ce . . .

Încercând să închei această înregistrare a gândurilor haotice ce m-au curpins, opinez că dacă fiecare cetăţean Român ar face măcar o dată în viaţa lui o vizită la Chişinău, viaţa fraţilor noştri ar fi și/sau va fi mai uşoară, chiar dacă poate nu se vor mai uni, în purul sens al cuvântului, niciodată cu noi. 

Pe final nu mai spun decât că astăzi înţeleg cu adevărat profunzimea ordinului Mareşalului Antonescu: “Români, vă ordon treceţi Prutul!”.

Dacă am trece Prutul cu toţii, fară să mai stăm pe gânduri, că Ucraina face, că Rusia zice, că UE recomandă, sunt convins că am avea o mult mai bună şansă de a fi împreună, chiar dacă doar sub o umbrelă comună . . . Indecizia noastră le dă motive de îndepărtare . . . iar ursul de la răsărit îşi freacă labele de bucurie . . .

Merită citită . . . măcar printre rânduri . . .

Friday, March 12th, 2010

http://www.dacia.org/carte/1-22.pdf

http://www.dacia.org/carte/23-38.pdf

 

http://www.dacia.org/carte/39-72.pdf

 

http://www.dacia.org/carte/73-102.pdf

 

http://www.dacia.org/carte/103-148.pdf

 

http://www.dacia.org/carte/149-172.pdf

 

http://www.dacia.org/carte/173-206.pdf

 

http://www.dacia.org/carte/207-256.pdf

 

http://www.dacia.org/carte/257-316.pdf

 

http://www.dacia.org/carte/317-324.pdf

 

Este o teorie interesantă, cu un sâmbure mare de adevăr din punctul meu de vedere.  Obiectiv vorbind, până la o anumită dimensiune teoria se poate susține. Poate cu noile descoperiri arheologice ce vor veni și cu înmulțirea vocilor care susțin aceste argumente (o parte din ele . . .) să găsim și mai multe puncte de sprijin pentru această nouă versiune a istoriei noastre.

O lecție de istorie . . . reală și logică. Aceasta este istoria pe care trebuie să le-o prezentăm copiilor noștri

Sunday, February 14th, 2010

Atâta minciună și atât parvenitism în țara asta! Mii de victime colaterale pentru binele unor comuniști, unor diversioniști, unor trădători de neam și patrie . . . Știu că veți spune: ”vorbe mari, vorbe . . .”.  Ei bine, vom afla adevărul și sunt convins că nu va fi pe placul a cel puțin 50% dintre Români . . . mai multe nu comentez acum . . . poate peste ani și ani când mintea și ochii noștri vor avea puterea să înțeleagă adevărul așa cum a fost el . . .

 

 

In Aldine, vineri, 12 februarie 2010, o adevărată lecție de istorie a fost publicată pentru noi și urmașii noștri. O preiau în totalitate cu mândrie și credință.

 

 

 

 

 

“Țara diversiunilor sau a dictaturii nonviolente”

 

Diversiunea, ca acțiune de abatere a atenției oamenilor de la problemele reale și importante, spre subiecte neesențiale sau afirmații mincinoase, nu reprezintă o noutate în viața social-politică a țării noastre. Într-adevar, dacă ne gândim doar la a doua jumatate a secolului trecut, tot ce a însemnat regimul comunist a reprezentat o mizerabilă diversiune menită să tulbure mințile oamenilor, cu ajutorul unor lozinci mincinoase dar atrăgătoare despre “construirea socialismului”. Revoluția din decembrie 1989,  precum și anii care au urmat, nu au pus capăt diversiunilor ci, în mod paradoxal, ele s-au înmulțit, astfel că astăzi trăim în România în condiții de quasi-permanentă diversiune.

 

Diversiuni postdecembriste

 

Imediat după fuga lui Ceaușescu cu elicopterul (22 Decembrie 1989, ora 12,00), în timp ce sute de mii de oameni exultau de bucurie pe străzile Bucureștiului, iar armata trecuse de partea revoluționarilor, în mai multe locuri din capitală a început să se tragă. Complotiștii care au deturnat Revoluția, în frunte cu Ion Iliescu, au creat deliberat panică în populație, declarând la televiziune că “teroriștii trag din toate pozițiile”. În zilele următoare s-a tras din plin și, după cum se știe, au fost uciși mai mult de o mie de oameni nevinovați. Paradoxal însă, nimeni nu a tras spre balconul CC, unde s-au aflat, în mai multe rânduri, mai toți liderii FSN proaspăt format. La un moment dat, Ion Caramitru, aflat în balcon, s-a adresat prin portavoce unor interlocutori nevăzuți, strigând: “Nu mai trageți!”.

 

Cine erau cei pe care Ion Caramitru voia să-i oprească a trage: inamici sau prieteni ai F.S.N.-ului? Unor inamici, degeaba li s-ar fi spus să nu tragă, ei ar fi continuat să o facă, secerându-i pe cei din balconul CC. S-ar parea deci, că nu era vorba de inamici ai F.S.N.-ului – teroriști cum susținea Ion Iliescu ci, mai degrabă, de colaboratori sau subordonați ai complotiștilor. Dacă e așa, se naște o întrebare: de ce aceștia au tolerat sau chiar au ordonat să se tragă? Răspunsul se impune: fiindcă aveau nevoie de o diversiune! Sute de mii de oameni erau în acele zile fierbinți în stradă, se organizau din ce în ce mai radicalizați și cereau imperios: “fără comuniști!”. Exista “pericolul” ca imensa miscare populară la care se raliase și o parte din armată să-i alunge pe cei care se erijau în lideri ai revoluționarilor și care erau de fapt, aproape fără excepție, foști nomenclaturiști, activiști de partid de diverse ranguri, generali MFA și de securitate care colaboraseră până la scara elicopterului cu Ceaușescu, iar unii uciseseră manifestanți la Timișoara.

 

Și atunci, căpeteniile FSN au ordonat să se tragă. Oribila crimă împotriva națiunii noastre, pe care o comiteau în decembrie ‘89 complotiștii era o prelungire a multor altor ticăloșii făcute de ei în timpul dictaturii comuniste în calitate de înalți demnitari sau complici ai acestora. Diversiunea de atunci este reactivată acum prin lansarea teoriei “zecilor de mii de turiști străini” aflați în decembrie ‘89 pe teritoriul țării noastre și care ar fi fost cei care au aprins scânteia revoluției. Absurditatea acestei teorii, susținută de unii participanți sau comentatori ai evenimentelor de atunci (Petre Roman, Sergiu Nicolaescu, Alex Mihai Stoenescu și alții) este absolut evidentă. Era oare posibil ca șefii securității și ai partidului în frunte cu Ceaușescu însuși să nu fi aflat de prezența turiștilor? Evident că nu, iar toată “teoria” cu turiștii străini este o imensă minciună cu scop diversionist, pentru a genera opinia că securitatea, împreună cu complotiștii pregăteau înlăturarea lui Ceaușescu.

 

Un ziar străin a caracterizat diversiunile privind evenimentele din decembrie ’89 cu următoarele cuvinte: “o minciună mare cât secolul”. O altă diversiune lansată de cei care au confiscat Revoluția și puterea în decembrie ‘89 a fost cea privind “venirea moșierilor conduși de Corneliu Coposu, care vor să ne vândă țara”. Marele om politic Corneliu Coposu n-avea de unde veni, el s-a aflat în țară tot timpul, inclusiv în cei 16 ani grei de pușcărie pe care i-a facut (Silviu Brucan, “lider revoluționar” la procesul din 1947 al lui Iuliu Maniu a cerut pedeapsa cu moartea pentru președintele PNT și colaboratorii săi apropiați). În 1989, oamenii nu știau însă cine este Corneliu Coposu, iar la chemarea lui Iliescu, Brucan și Roman (fiul lui Valter Roman – unul dintre politrucii comuniști, veniți în august 1944 cu tancurile sovietice, să comunizeze România), ieșeau în stradă și strigau: “nu avem os de ros pentru Copos”. Diversiunea diversiunilor, totul e diversiune la comuniști….

 

În iunie 1990, Ion Iliescu (fost membru al comitetului executiv al PCR, promovat de Ceaușescu) a justificat chemarea minerilor pentru a teroriza populația Bucureștiului și a înăbuși marea manifestație anticomunistă din Piața Universității, susținând că a făcut-o pentru a impiedica “o lovitură de stat legionară care era iminentă”. Altă minciună diversionistă menită să diminueze dezaprobarea internațională față de acțiunile teroriste ale lui Iliescu.

 

“Pe vremea comunistilor era mai bine” afirmă unii dintre compatrioții noștri, “aveam serviciu asigurat”, “primeam casă de la stat”, “școala era școala” etc. Oare ei uită că salariile derizorii pe care le primeau nu le permiteau să cumpere nici alimentele strict necesare, fiindcă penuria era totală? Că în blocurile mizerabile unde locuiau, temperatura interioară în timpul iernii cobora adesea sub 7 – 8 grade? Că uneori n-aveau apă caldă și nici lumină electrică? Că țăranii colectiviști din multe zone ale țării trebuiau să fure de pe camp cartofi și porumb ca să aibă ce mânca?

 

Că sute de mii de oameni au zăcut și / sau au murit în pușcării, nevinovați? Că, în ultimii ani înainte de 1989, televiziunea emitea două ore pe zi, din care o oră era consacrată “marelui conducator Nicolae Ceaușescu” și “savantei de renume mondial Elena Ceaușescu?”. Că zeci de mii de femei au plătit cu viața sau au fost condamnate penal fiindcă au încălcat draconica legislatie privind creșterea natalității?. Că numeroase cartiere din Capitală, zeci de biserici și sute de sate au fost demolate conform “sistematizării” inițiate de dictator?. S-ar putea continua lista suferințelor pe care le-au îndurat în timpul regimului comunist cei mai mulți dintre compatrioții noștri, exceptați fiind desigur nomenclaturiștii, securiștii și activiștii de partid care o duceau bine. De ce există, totuși, oameni care nu au făcut parte din categoriile avantajate și care regretă comunismul? Fiindcă ei sunt victime ale unor ticăloase diversiuni despre care vom arată de cine și în ce scop sunt lansate.

 

Readucerea în memoria opiniei publice a figurii Mareșalului Ion Antonescu și proslăvirea lui reprezintă o altă diversiune, având ca principal autor Partidul România Mare. Năucitor este faptul că după ce șeful securității ceaușiste, Iulian Vlad, a fost eliberat din (prea) scurta detenție de după 1990, un ziar apropiat de “România Mare” a publicat două mari fotografii alaturate, una a lui Ion Antonescu, alta a lui Iulian Vlad, sub cea de-a doua fiind scris cu litere mari: “bun venit acasă, generale!”. Încercarea de a apropia figura lui Ion Antonescu care, ce e drept, a fost un aspru dictator, dar care era un militar de elită care a murit sfidând plutonul de execuție comunist, cu cea a sefului odioasei organizații de represiune împotriva poporului român, care era securitatea ceaușistă, demonstrează la ce forme de absurditate poate ajunge propaganda diversionistă.

 

Acțiunea “anti-Băsescu” reprezintă probabil cea mai diabolică diversiune întreprinsă după Revoluție. Cariera politică a lui Traian Băsescu a semănat, la început, cu cea a altor politicieni post-decembriști, distingându-se de acestia prin abilitatea cu care a devenit președinte al PD (detronându-l pe Petre Roman), apoi primar general al Capitalei, iar în decembrie 2004, președinte al României. Momentul care a marcat decisiv destinul politic al lui Băsescu a fost condamnarea comunismului în Parlament, la 18 Decembrie 2006. Având la baza declarației sale un volum de câteva mii de pagini privind regimul comunist, elaborat de un grup numeros de specialiști condus de Vladimir Tismăneanu, în discursul său istoric, el a calificat comunismul drept “ilegitim și criminal”. Reacția parlamentarilor, exceptându-i pe cei din PDL care au aplaudat, a fost ostilă, cel mai violent manifestându-se Corneliu Vadim Tudor împreună cu complicii săi din PRM.

 

Din acest moment a început războiul anti-Băsescu, declarat de parlamentarii PSD, PRM, PC, la care, în mod nefiresc, s-au alăturat și cei din PNL. 322 de parlamentari din partidele anti-Băsescu au demarat acțiunea de suspendare a președintelui, urmată, conform prevederilor constituționale, de Referendumul din 19 Mai 2007, prin care electoratul s-a pronunțat în privința suspendării (în caz de aprobare, Traian Băsescu ar fi fost demis). Referendumul a reprezentat o victorie importantă a președintelui, 74 la sută din cei care s-au prezentat la vot pronunțându-se împotriva demiterii sale. “Cei 322″ n-au ținut cont de mesajul prin care electoratul dezaprobă acțiunea lor și nu și-au prezentat demisia de onoare. După referendum, partidele anti – Băsescu s-au coalizat într-o acțiune de blocare a oricărei inițiative a președintelui, concentrându-și toate forțele spre înlăturarea lui la alegerile prezidențiale din 22 Noiembrie / 6 Decembrie 2009.

 

Deși controlau aproape în întregime mijloacele de informare în masă, aliații anti-Băsescu au suferit o mare înfrangere, inamicul lor fiind, după cum se știe, reales. Diversiunea anti – Băsescu continuă, făcând dificilă guvernarea țării în condițiile crizei economice. Dintre numeroasele diversiuni post-decembriste, voi mai aminti doar una, foarte recentă: Diversiunea “Urania”. În emisiunea sa din 31 Decembrie 2009, Urania s-a lansat într-o teorie privind destinul națiunilor din perspectiva astrologiei. Astfel, am aflat cu stupoare că marea criză din America a anilor 1929 – 1933 a fost eradicată de președintele Hoover care, bine sfătuit de de astrologi, a vândut aur din SUA în Europa. știind, ca toata lumea, că ieșirea din marea crizp din SUA a fost opera președintelui Roosevelt cu al său celebru “New Deal”, am rămas uluit ce valenșe poate avea astrologia diversionistă în rescrierea istoriei. Uluiala mea a atins cote maxime când Urania, luând un aer de mare analistă, ne-a spus că România pierde mult de pe urma aderării la UE, iar viitorul nostru nu poate fi fericit decât dacă vom colabora străns cu țările din Orientul Mijlociu și cu China.

 

Fără comentarii …

 

Cine sunt autorii diversiunilor și în ce scop le lansează? Evident, nu toate diversiunile post-decembriste au aceiași autori. O analiză a obiectivelor diversiunilor ne arată însă că ele au numeroase elemente comune care se pot sintetiza în intenția de a discredita și chiar împiedica tendințele de a orienta țara noastră spre occident. Că e vorba de Ion Iliescu, de Vadim, de “cei 322″, de alianța anti-Băsescu din perioada 2007 – 2009 sau Urania din 2009, acțiunile lor diversioniste sunt străvezii în tendința lor anti-occidentală. Ce interese comune le determină antipatia față de occidentalizarea României? Explicația rezidă în legăturile lor cu grupuri de interese strâns legate economic și politic de Moscova. Contactele lui Ion Iliescu cu Ambasada URSS, în timpul evenimentelor din decembrie 1989, contrabanda cu petrol în favoarea dictatorului sarb Miloșevici – aliatul Rusiei, vânzarea Rompetrol către o firmă din Kazahstan – operațiune efectuată de Dinu Patriciu, vizitele lui Geoană și Gușe la Moscova în perioada alegerilor prezidențiale, reprezintă doar câteva din argumentele care vin în sprijinul ideii de mai sus. Dacă mai e nevoie de argumente …

 

 

 

Combaterea diversiunilor

 

Diversiunile reprezintă o formă de dictatură non violentă – axul principal al propagandei mincinoase atât de bine studiată de mari maeștrii în materie – Dr. J. Goebbels și A. Jdanov. Cei vizați de operațiile diversioniste – marea masă a cetățenilor țării riscă să devină victime ale acesteia fiindcă, pe de-o parte nivelul cultural al populației este scăzut și, pe de altă parte, nimeni nu întreprinde acțiuni sistematice împotriva diversiunilor.

 

Creșterea nivelului cultural și de educație civică reprezintă principalul mijloc de apărare a oamenilor față de diversele forme ale diversiunilor. Cunoașterea istoriei recente precum și a legilor gândirii logice sunt absolut necesare pentru ca cetățenii țării să nu devină victime ale diversiunilor.

 

Pe de alta parte, presa, formatorii de opinii și reprezentanții societății civile au datoria să demaște diversiunile pentru a apăra populația de fenomenul spălării creierului. Din păcate, la noi în țară mulți dintre cei care trebuie să întreprindă protejarea concetățenilor de efectele diversiunilor participă ei inșiși – conștient sau nu – la acțiuni diversioniste. Linșajul mediatic la care a fost supus Băsescu în timpul campaniei electorale nu ar fi fost posibil fără participarea multor reprezentanți ai presei și ai societății civile.

 

***

 

Diversiunile reprezintă un atac asupra democrației iar practicarea lor ar trebui încriminată de legile penale. Se naște însă întrebarea: cine apreciază că o anumită acțiune este diversionistă ? Ar trebui să o facă justiția dar este ea pregatită pentru a realiza cu bine o asemenea misiune? Apărarea adevarului și deci și combaterea diversiunilor este o datorie sfântă pe care, dacă instituțiile statului n-au reușit să o impună în cei 20 de ani de după Revoluție, ne mai rămân speranțe în Biserică și scoală. Și, în inteligența nativă a românului care în momente importante și /sau grave stie să deosebească grâul de neghină. Așa cum au făcut-o la Referendumul pentru demiterea lui Băsescu și la realegerea sa în decembrie 2009.

 

 

 

După 20 de ani, începem să aflăm adevarul . . .

Thursday, December 24th, 2009

 . . . peste 30 de ani vom avea și confirmarea arhivelor . . . cel puțin a celor care nu au fost arse și a celor care nu au fost măsluite.

Da, eu cred! Eu cred cu tărie!!! Eu cred că Revoluția de la Timișoara ne-a fost furată de eșalonul DOI, de NEO-comuniști și de securiști! Da, eu cred! Eu cred că lui Iliescu i-a fost frică de noi! I-a fost frică de GOLANI și de aceea a chemat minerii!!! TVRul ar trebui să aibă înregistrările, asta dacă nu le-a mătrășit Sassu . . . trenurile pline venind de la Craiova . . . Iliescu pe post mulțumindu-le pentru că au liniștit anarhia . . . minciunile sfruntate și diversiunile cu atacuri asupra miliției și sediilor de partide, atacuri orchestrate de studenți și liceeni . . . HA, HA, HA . . . studenți și liceeni . . .

Da, eu cred! Eu cred că am fost prostiți! Eu cred că mulți ROMÂNI cu credință de Dumnezeu au fost păcăliți și au fost atrași în jocul lor și asta doar pentru a le legitima mârșava lor trădare . . . Da, eu cred! Eu cred că au reușit să păcălească jumate de ȚARĂ cu minciuni spuse calm și pe tot molcom și ușor glumeț . . . (în felul ăsta au aburit mințile multora!)

Da, eu cred! Eu cred cu tărie că mai bine de 1.000 de ROMÂNI au murit DEGEABA!!! Au murit ca să justifice noua guvernare de după Revoluție! De ce foarte puțini REVOLUȚIONARI au fost incluși în structurile puterii de atunci? De ce înainte de 21 Decembrie 1989 au murit doar 162 de oameni? De ce au apărut teroriștii și unde sunt cadavrele lor? Unde este SINGURUL terorist prins?

Da, eu cred! Eu cred că realegerea lui Băsescu este a doua REVOLUȚIE! Da, eu cred că vom avea cu adevărat o șansă să aflăm adevărul! Nea Nelu, se strânge lațul! Și tot mai mulți ROMÂNI încep să înțeleagă de ce ai ținut să conduci ROMÂNIA timp de trei mandate! De ce procurorii tăi te au scos curat! De ce Partidul tău a încercat să țină cu dinții de putere divizând ȚARA ASTA SFÂNTĂ în două, implementând o nouă cortină de fier! Încep să înțeleg de ce ție frică de o condamnare și te asigur că nimeni nu te va plânge pentru că ai împins ȚARA asta către dezastru cu combinațiile tale . . . În loc să ne concentrăm pe viitorul nostru EUROPEAN pentru că ne merităm acest loc în virtutea ISTORIEI noastre, tu ne ai dus pe marginile hăului . . . În loc să adopți regulile EUROPENE și să ne dai dreptul la o viață lipsită de Servicii Secrete și combinații de culise, ai continuat să faci ceea ce știai mai bine învrăjbind OAMENII LOCULUI între ei.

Ei bine uite că jocul se sfârșește! O spun GOLANII refugiați în EUROPA care au refuzat minciunile voastre și care suferă din cauza voastră . . . ROMÂNI plecați din ROMÂNIA goniți de mârșăvia voastră . . . sătui de SCÂRBA voastră . . . și dornici de o viață liniștită într-un cadru legislativ decent și coerent, cu o justiție echidistantă și mai puțin coruptă, cu șanse mai egale și în general cu mai MULT BUN SIMȚ ȘI RESPONSABILITATE . . .

Îndrăznesc să spun că realegerea lui Băsescu le-a zădărnicit planurile! Îndrăznesc să spun că dacă ei câștigau puterea o NOUĂ CORTINĂ DE FIER ROȘU ar fi separat ȚARA asta în două . . . Numai dacă mă gândesc că au reușit să coalizeze un partid liberal, urmaș al unui PARTID ISTORIC, la o asemenea tentativă și deja tremur plin de nervi . . . dreapta și stânga, impreună . . . . Doamne Dumnezeule, cum e posibil?

Așa însă vom avea ocazia să aflăm adevărul, vom avea ocazia să auzim oamenii implicați vorbind liber. Vom înțelege cum au dispărut probe din dosare, vom înțelege justiția paralelă și praful cu corupția pe care l-au aruncat în ochii noștri. Vom înțelege sursa problemelor societății ROMÂNEȘTI. Vom înțelege de ce 20 de ani NU AM AVUT REGULI și cei mai CONECTAȚI și mai CORUPȚI au avut de câștigat . . . pentru că astfel au putut să-și legitimizeze acțiunea . . .

Nu vânez vrăjitoare, însă mă voi simți eliberat moral atunci când toată lumea va afla adevărul. Așa vor înțelege și ei ceea ce am intuit noi și nu vom mai fi singurii nebuni. Vom fi cei care au schimbat DOGMA . . . vom fi cei care am refuzat perimarea SPIRITULUI și obediența în fața oligarhiei securiste . . .

(Au fost momente de extaz, momente de mare glorie ale acestui popor care a reușit să se elibereze de sub un JUG roșu impus cu tancuri T34 . . . un popor care a fost forțat șă-și doneze PĂMÂNTURILE câștigate prin jertfele de la 1877 și prin cele din 1913 – 1916 – 1919 . . . un popor asuprit și colectivizat de niște comuniști de paie, care nici măcar nu simțeau ci doar simulau valorile comunismului adevărat . . . un JUG impus de oameni cu caractere slabe care excelau în turnătorie, pizmă, intrigi și distrugere constructivă. Acele momente au durat fix 6 zile după care a venit 22 Decembrie 1989 . . . când o mână de oameni ”deștepți” ne-au terfelit toți cei 162 de EROI, ba mai mult, au omorât prin diversiunile și strategiile lor securiste menite să le întărească poziția încă 1.000 de CETĂȚENI AI ROMÂNIEI.  Măcar în memoria acestor oameni și a suferiței urmașilor lor ar trebui să avem dreptul să înțelegem adevărata istorie. Copiii noștri trebuie să înțeleagă adevărul pentru a se feri de acest SÂNGE RĂU care circulă ÎNCĂ prin venele noastre . . .)

Ușor, ușor, Europa Veche va accepta faptul că România este parte integrantă a leaganului civilizației Occidentale . . .

Wednesday, December 16th, 2009

Un articol deosebit de interesant și relevant publicat recent în The New York Times , care nu face altceva decât să-i acorde ”diletantului„ Nicolae Densușianu rolul de cel mai mare istoric al Românilor . . .

O paranteză de la care nu mă pot abține:

”Care este legătura între Etrusci, Basci, Daci și  . . . români?  Poate mtDNA-ul . . .”  Voi reveni cu detalii . . .

 

A Lost Culture, Pulled (Out) From Obscurity

 

 ganditorul

 

Before the glory that was Greece and Rome, even before the first cities of Mesopotamia or temples along the Nile, there lived in the Lower Danube Valley and the Balkan foothills people who were ahead of their time in art, technology and long-distance trade.

For 1,500 years, starting earlier than 5000 B.C., they farmed and built sizable towns, a few with as many as 2,000 dwellings. They mastered large-scale copper smelting, the new technology of the age. Their graves held an impressive array of exquisite headdresses and necklaces and, in one cemetery, the earliest major assemblage of gold artifacts to be found anywhere in the world.

The striking designs of their pottery speak of the refinement of the culture’s visual language. Until recent discoveries, the most intriguing artifacts were the ubiquitous terracotta “goddess” figurines, originally interpreted as evidence of the spiritual and political power of women in society.

New research, archaeologists and historians say, has broadened understanding of this long overlooked culture, which seemed to have approached the threshold of “civilization” status. Writing had yet to be invented, and so no one knows what the people called themselves. To some scholars, the people and the region are simply Old Europe.

The little-known culture is being rescued from obscurity in an exhibition, “The Lost World of Old Europe: the Danube Valley, 5000-3500 B.C.,” which opened last month at the Institute for the Study of the Ancient World at New York University. More than 250 artifacts from museums in Bulgaria, Moldova and Romania are on display for the first time in the United States. The show will run through April 25.

At its peak, around 4500 B.C., said David W. Anthony, the exhibition’s guest curator, “Old Europe was among the most sophisticated and technologically advanced places in the world” and was developing “many of the political, technological and ideological signs of civilization.”

Dr. Anthony is a professor of anthropology at Hartwick College in Oneonta, N.Y., and author of “The Horse, the Wheel, and Language: How Bronze-Age Riders from the Eurasian Steppes Shaped the Modern World.” Historians suggest that the arrival in southeastern Europe of people from the steppes may have contributed to the collapse of the Old Europe culture by 3500 B.C.

At the exhibition preview, Roger S. Bagnall, director of the institute, confessed that until now “a great many archaeologists had not heard of these Old Europe cultures.” Admiring the colorful ceramics, Dr. Bagnall, a specialist in Egyptian archaeology, remarked that at the time “Egyptians were certainly not making pottery like this.”

A show catalog, published by Princeton University Press, is the first compendium in English of research on Old Europe discoveries. The book, edited by Dr. Anthony, with Jennifer Y. Chi, the institute’s associate director for exhibitions, includes essays by experts from Britain, France, Germany, the United States and the countries where the culture existed.

Dr. Chi said the exhibition reflected the institute’s interest in studying the relationships of well-known cultures and the “underappreciated ones.”

Although excavations over the last century uncovered traces of ancient settlements and the goddess figurines, it was not until local archaeologists in 1972 discovered a large fifth-millennium B.C. cemetery at Varna, Bulgaria, that they began to suspect these were not poor people living in unstructured egalitarian societies. Even then, confined in cold war isolation behind the Iron Curtain, Bulgarians and Romanians were unable to spread their knowledge to the West.

The story now emerging is of pioneer farmers after about 6200 B.C. moving north into Old Europe from Greece and Macedonia, bringing wheat and barley seeds and domesticated cattle and sheep. They established colonies along the Black Sea and in the river plains and hills, and these evolved into related but somewhat distinct cultures, archaeologists have learned. The settlements maintained close contact through networks of trade in copper and gold and also shared patterns of ceramics.

The Spondylus shell from the Aegean Sea was a special item of trade. Perhaps the shells, used in pendants and bracelets, were symbols of their Aegean ancestors. Other scholars view such long-distance acquisitions as being motivated in part by ideology in which goods are not commodities in the modern sense but rather “valuables,” symbols of status and recognition.

Noting the diffusion of these shells at this time, Michel Louis Seferiades, an anthropologist at the National Center for Scientific Research in France, suspects “the objects were part of a halo of mysteries, an ensemble of beliefs and myths.”

In any event, Dr. Seferiades wrote in the exhibition catalog that the prevalence of the shells suggested the culture had links to “a network of access routes and a social framework of elaborate exchange systems — including bartering, gift exchange and reciprocity.”

Skip to next paragraphOver a wide area of what is now Bulgaria and Romania, the people settled into villages of single- and multiroom houses crowded inside palisades. The houses, some with two stories, were framed in wood with clay-plaster walls and beaten-earth floors. For some reason, the people liked making fired clay models of multilevel dwellings, examples of which are exhibited.

A few towns of the Cucuteni people, a later and apparently robust culture in the north of Old Europe, grew to more than 800 acres, which archaeologists consider larger than any other known human settlements at the time. But excavations have yet to turn up definitive evidence of palaces, temples or large civic buildings. Archaeologists concluded that rituals of belief seemed to be practiced in the homes, where cultic artifacts have been found.

The household pottery decorated in diverse, complex styles suggested the practice of elaborate at-home dining rituals. Huge serving bowls on stands were typical of the culture’s “socializing of food presentation,” Dr. Chi said.

At first, the absence of elite architecture led scholars to assume that Old Europe had little or no hierarchical power structure. This was dispelled by the graves in the Varna cemetery. For two decades after 1972, archaeologists found 310 graves dated to about 4500 B.C. Dr. Anthony said this was “the best evidence for the existence of a clearly distinct upper social and political rank.”

Vladimir Slavchev, a curator at the Varna Regional Museum of History, said the “richness and variety of the Varna grave gifts was a surprise,” even to the Bulgarian archaeologist Ivan Ivanov, who directed the discoveries. “Varna is the oldest cemetery yet found where humans were buried with golden ornaments,” Dr. Slavchev said.

More than 3,000 pieces of gold were found in 62 of the graves, along with copper weapons and tools, and ornaments, necklaces and bracelets of the prized Aegean shells. “The concentration of imported prestige objects in a distinct minority of graves suggest that institutionalized higher ranks did exist,” exhibition curators noted in a text panel accompanying the Varna gold.

Yet it is puzzling that the elite seemed not to indulge in private lives of excess. “The people who donned gold costumes for public events while they were alive,” Dr. Anthony wrote, “went home to fairly ordinary houses.”

Copper, not gold, may have been the main source of Old Europe’s economic success, Dr. Anthony said. As copper smelting developed about 5400 B.C., the Old Europe cultures tapped abundant ores in Bulgaria and what is now Serbia and learned the high-heat technique of extracting pure metallic copper.

Smelted copper, cast as axes, hammered into knife blades and coiled in bracelets, became valuable exports. Old Europe copper pieces have been found in graves along the Volga River, 1,200 miles east of Bulgaria. Archaeologists have recovered more than five tons of pieces from Old Europe sites.

An entire gallery is devoted to the figurines, the more familiar and provocative of the culture’s treasures. They have been found in virtually every Old Europe culture and in several contexts: in graves, house shrines and other possibly “religious spaces.”

One of the best known is the fired clay figure of a seated man, his shoulders bent and hands to his face in apparent contemplation. Called the “Thinker,” the piece and a comparable female figurine were found in a cemetery of the Hamangia culture, in Romania. Were they thinking, or mourning?

Many of the figurines represent women in stylized abstraction, with truncated or elongated bodies and heaping breasts and expansive hips. The explicit sexuality of these figurines invites interpretations relating to earthly and human fertility.

An arresting set of 21 small female figurines, seated in a circle, was found at a pre-Cucuteni village site in northeastern Romania. “It is not difficult to imagine,” said Douglass W. Bailey of San Francisco State University, the Old Europe people “arranging sets of seated figurines into one or several groups of miniature activities, perhaps with the smaller figurines at the feet or even on the laps of the larger, seated ones.”

Others imagined the figurines as the “Council of Goddesses.” In her influential books three decades ago, Marija Gimbutas, an anthropologist at the University of California, Los Angeles, offered these and other so-called Venus figurines as representatives of divinities in cults to a Mother Goddess that reigned in prehistoric Europe.

Although the late Dr. Gimbutas still has an ardent following, many scholars hew to more conservative, nondivine explanations. The power of the objects, Dr. Bailey said, was not in any specific reference to the divine, but in “a shared understanding of group identity.”

As Dr. Bailey wrote in the exhibition catalog, the figurines should perhaps be defined only in terms of their actual appearance: miniature, representational depictions of the human form. He thus “assumed (as is justified by our knowledge of human evolution) that the ability to make, use and understand symbolic objects such as figurines is an ability that is shared by all modern humans and thus is a capability that connects you, me, Neolithic men, women and children, and the Paleolithic painters in caves.”

Or else the “Thinker,” for instance, is the image of you, me, the archaeologists and historians confronted and perplexed by a “lost” culture in southeastern Europe that had quite a go with life back before a single word was written or a wheel turned.

 

 

 

Să nu uitaţi . . . nici voi . . . nici copiii voştri . . .

Saturday, October 31st, 2009

A fost odată ca-n poveşti, a fost în România
O gaşcă mare de golani ce-au alungat sclavia
Noi nu ne-am confundat nicicând cu oamenii de bine
Numiţi şi neocomunişti şi fără de ruşine.

Mai bine haimana decât trădător,
Mai bine huligan decât dictator,
Mai bine golan decât activist,
Mai bine mort decât comunist.

Vrem libertate, nu comunism şi nici schimbări de formă
Şi de aceea, securişti, să nu ne puneţi normă.
Noi nu vrem neocomunism nici neolibertate
Democraţii originale şi nici minciuni sfruntate.

Mai bine haimana decât trădător,
Mai bine huligan decât dictator,
Mai bine golan decât activist,
Mai bine mort decât comunist.

Ne-aţi întrebat ce vrem aici, dar ştie toată ţara
Noi susţinem punctul 8 de la Timişoara.
A căzut 473, ce ţinea TVR
Legată în lanţurile ei, dar tot degeaba e.

Mai bine haimana decât trădător,
Mai bine huligan decât dictator,
Mai bine golan decât activist,
Mai bine mort decât comunist.

Alegeri fără comunişti, fără nomenclatură
Şi nu vă temeţi de golani fără coloratură.
Din cei care-au murit aici, ne-am reîntors năluci
Să nu mai fie cum a fost, măcelul de atunci.

Mai bine haimana decât trădător,
Mai bine huligan decât dictator,
Mai bine golan decât activist,
Mai bine mort decât comunist.

De netăgăduit – DACIA frate, DACIA!

Thursday, September 24th, 2009

a-secviiiic

Secolul VIII înainte de Christos.

 b-156ic

Anul 150 înainte de Christos.

c-14dc

 Anul 14 înainte de Christos.

d-100dc

Anul 100 după Christos – după cucerirea Daciei. Observaţi vă rog forma ţării . . .

dacia-mare

Cam asta era Dacia înainte de invazia romanilor . . .

 

 P.S. Pentru cine nu crede, să dea o fugă până la Roma, în Italia evident.

O poveste nedesluşită . . .

Friday, August 28th, 2009

Categoric nu are nimeni interes să dezgroape morţi şi să vânaze vrăjitoare. Dar de ce nu spune nimeni lucrurilor pe nume?

În urmă cu mai multe sute de ani, migraţia ţiganilor din India a început urmare (probabil) a neacceptării lor sociale. Au ajuns până în actualele teritorii spaniole şi franceze. Fraţii nostrii de gintă, un pic mai deştepţi decât alţii, au reuşit printr-o serie de edicte să-i împingă înapoi spre marginea actualei Europe pe majoritatea lor.

Pe fondul contextului medieval, acestia au ramas în mare parte în zona de margine a Imperiului Austro Ungar, unde au fost înrobiţi (o mare parte din ei) . . .

Mihai Viteazul i-a legat de glie, probabil în baza unor înţelegeri cu conducătorii austro-ungari, în acea vreme ajutorul acestora în lupta contra Imperiului Otoman fiind determinant pentru acesta.

Ulterior, formarea Principatelor Române a fost condiţionată (spun unii) de acordarea cetăţeniei principatelor membrilor comunităţii ţigăneşti aflate în zonă la acea vreme . . . De aici se ştie tot sirul şi toată istoria . . .

Acum ne fac toţi ţigani şi confundă România cu rromania (Ţigania) . . . iar autorităţile noastre tac contemplativ şi nu iau nici o măsură concretă privind informarea echidistantă şi fără resentimente faţă de aceste confuzii care nu fac bine nimănui . . .

9 august 1601 – a murit Mihai Viteazul, cel mai Mare Român al tuturor timpurilor

Monday, August 10th, 2009

Dania Maicii Theofana – Mama lui Mihai Viteazul 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Eu, roaba Domnului Iisus Hristos, calugariţa Theofana, mama răposatului Mihail Voevodă din Ţeara Românească, vieţuit-am vieaţă aceştii lumi, deşartă, cum zice şi prea mândrul Solomon, deşarta deşartelor şi de toată deşarta şi inşelatoare şi furătoare de suflete. Şi am petrecut lumeşte destul, în tot chipul, în vieaţa mea, până ajunsu şi la neputinţa bătrâneaţelor meale şi la slăbiciunea mea, în svântă mânăstire, în Cozia, la lăcuinţa Sfintei Troiţe şi la răpausul răposatului Mircea Voevod. Şi traiiu de ajunsu, de luaiui şi sfântul cin călugăresc, drept plângerea păcatelor meale.

Acuş mă ajunse şi vestea de sfârşirea zilelor drag fiiului mieu, Mihail Voevod şi de sărăcia doamna-sa şi a coconilor domniei lui, prin ţări străine. Fuiu de plăngere şi de suspine, ziua şi noaptea. După aceea, cu vrearea şi cu ajutoriul Domnului din ceriu şi cu rugăciunea cinstiţilor părinţi, în zi şi în noapte, şi cu plângerea mea şi suspinele sărăciei lor din ţările străine, – doară Svenţia Lui din naltul ceriului au auzit şi S-au milostivit, de i-au scos pre ei din ţările străine în ţara de moştenire. Şi mai vârtos, au cugetat la sfânta mânăstire în Cozia, pentru batrâna şi jalnica lor maică. Şi dacă se adunară unii cu alţii, mare plângere şi suspin fu între ei, de jalea fiu-său Mihail Vodă şi pentru sărăcia lor, ce au păţit, prin ţările străine, doamna Stanca şi fiu-său Nicolae Vodă şi fie-sa Domniţa Florica. Fu după aceea, intrebare între ele: cine, cum au petrecut?

Grăi Doamna Stanca: “Cum am pţăit noi, maică, să nu paţă nimeni din ruda noastră. Dară Molitva ta, maică, cum ai petrecut?”

Maica zise: “Cu mult foc, de moartea fiu-meu şi de jalea Domniilor voastre; iar de către svânta mânăstire am har dragului Domn din ceriu şi multumesc părinţilor din svânta mânăstire, pentru pace, rapaus şi căutare de molitvele lor”.

Mulţumim şi noi molitvelor lor, pentru molitva ta, căci ai avut căutare de ei”.

Zise maica Theofana: “Pentru aceea, featele meale, am făgăduit svintei mânăstiri două sate din Romanaţi, Frăsinetul şi Studeniţă, pentru sufletul răposatului Mihail Vodă şi pentru sănătatea fiu-său Nicolae Vodă şi pentru pomeana noastră şi a tot neamului nostru, să fim pomeniţi la toate sfintele pomelnice şi la Dumnezeiasca liturghie”.

Domnia lor ziseră: “Noi bucuroase, cum ţi le-au dat răposatul Mihail Vodă, volnică eşti. Fie date şi de noi şi de Nicolae Vodă şi de tot neamul nostru în vecie, pentru pomeana, ca să aibi molitva ta şi de aici înainte milă şi căutare, până la moarte, de molitvele lor”.

Eu, calugariţa Theofana, am dat două sate ce sunt mai sus scrise, sfintei mânăstiri, cu toate hotarele, pentru pomeana de vecie. Iar cine se va ispiti, de ruda mea, sau alţi străini, să strice pomeana mea, de la sfânta mânăstire, ce am dat eu de bună voie, aceia să fie blestemaţi de 318 părinţi, ce au fost în Nicheia. Şi mărturie am pus: părintele episcopul Efrem din Râmnic, şi ai lui calugărei, şi proegumenul Onufrie, şi Veniamin proegumenul, şi egumenul Theodor din Cozia, cu tot săborul, şi Balea Spătarul, Dumitrache Vistierul, Mihu Neguţătorul, Stan Borcoiul, Pătru Pârcalabul, Barbu Postelnicul.

 

Am scris această carte, în sfânta mânăstire, în Cozia, eu călugărul Gavril Lotru de la schit, în zilele lui Şerban Vodă, anul de la Adam 7111 (1602), luna Noiemvrie 8 zile”.

 

Notă:

Doamna Teodora, din Târgul de Floci (a se citi „de lână”), pe atunci capitala judeţului Ialomiţa, a fost soră cu Iane Cantacuzino, înalt dregător la Constantinopol şi apoi ban al Craiovei. A fost înmormântată în pridvorul Mânăstirii Cozia, lângă mormântul altui domnitor al Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, în anul 7114 de la Adam, adica 1605 – 1606 de la Hristos. Piatra de mormânt i-a fost pusă de nepoţii ei, Florica şi Nicolae Pătraşcu.