bogdane.ro

Am sa ascult sfatul unui om pe care il stimez in mod deosebit si nu am sa mai bat moneda pe subiectul “criza”. Sunt semne pozitive in ultimele saptamani si asta nu poate decat sa ne bucure. Sa i lasam pe altii care nu au ce face sa se lamenteze si sa faca scenarii, iar noi sa ne vedem de ale noastre si sa facem ceea ce stim sa facem mai bine . . .

Treceam zilele trecute prin tara, mai exact prin sud estul tarii,  si nu am putut sa nu remarc ”simfonia” culorilor pe campiile patriei. Frumoase peisaje si minunate privelisti! Pozele stau marturie pentru aceste clisee.

Am remarcat insa un lucru, mult mai mult galben decat in alti ani. Si cand zic asta, nu glumesc. Foarte mult galben daca stau bine si ma gandesc. Anii trecuti pe acele campuri se unduiau lanurile de grau iar porumbul prindea radacini firave in aceasta perioada. Acum o vasta maree galbena stapaneste acele locuri.

O fi bine oare? Economia pare ca-si revine, exporturile se revigoreaza, la fel si productia industriala (comparativ cu lunile precedente), vremea pare si ea un aliat al agriculturii romanesti, la fel si Dunarea care sta la  cote maxime de mai bine de 4 luni . . . putem considera ca o parte din premisele pentru mentinerea trendului de crestere a PIBului  sunt deja indeplinite. Probabil si anul acesta agricultura va fi colacul de salvare a Romaniei.

Cu toate acestea cred ca nu ne este tot una daca producem rapita si o exportam afara pentru ceva banuti, urmand ca la toamna sau la primavara sa importam grau pentru paine si furaje pentru animalele crescute in tara. Pe undeva cred ca ne vom pacali si tot noi vom fi cei ce vor pierde in final. Toata lumea stie ca importurile sunt mai scumpe: transportul, intermediarii, taxele si chipurile “calitatea”.  Chiar lasand la o parte importurile, raritatea produselor agricole de bastina va determina in cele din urma scumpirea lor, antrenand (posibil) o spirala inflationista destul de incomoda avand in vedere planurile noastre de convergenta si adoptare a monedei unice. Sau poate ma insel . . . poate ca magnitudinea acestor efecte nu va fi atat de mare incat sa implice astfel de mutatii. Pericolul insa exista . . .

Si ar mai fi o problema . . . se pare ca este un trend, o tendinta, nu numai in Romania. Toata lumea planteaza rapita . . . Ce sa intelegem? Ca va exista o perioada de tranzitie destul de lunga pana la automobilul electric de serie? Sau ca acesta este de fapt un mit? 

Cumva Ministerul Agriculturii trebuie sa se sesizeze, aceste “greseli” s-au facut si in Statele Unite unde din cauza utilizarii porumbului pentru productia de etanol, pretul carnii de vita a explodat pur si simplu. Nu cred ca e cazul sa gandim ca ”atata vreme cat agricultura produce, nu conteaza ce, tot se aduna la final”.

Spre deosebire de noi, natiunea cea mai lovita de criza pare sa se intereseze mai mult de cauzele crizei si mai putin de efectele ei viitoare „napraznice si de ne-evitat”. Evident ca prin aceste analize urmaresc sa inteleaga mai bine modelul de evolutie a acestui virus financiar care a lovit mai mult sau mai putin toate pietele din lume. Odata inteles acest model, probabil un tratament va fi gasit mult mai usor. Pragmatismul americanilor iese din nou la iveala, preferand ca in locul unor discutii aberante si apocaliptice sa se concentreze pentru atingerea unui obiectiv comun lasand la o parte animozitatile politice sau sociale.

Nu-si pun problema sa schimbe sistemul capitalist. Nu-si pun problema sa conteste ceva. Au fost acuzatii, dar nu au pornit vanatori de vrajitoare. Au inteles ca aici s-a ajuns urmare a unor greseli, da ati citit bine, urmare a unor greseli umane, si acum incearca sa-si corecteze mecanismele astfel incat sa nu se mai ajunga in aceasta situatie niciodata, in conditiile in care liberalismul economic sa nu se schimbe profund fata de forma sa consacrata.

Iata in continuare cele mai evidente greseli pe care specialistii americani le considera a fi elementele principale care au agravat criza financiara izvorata din balonul ipotecar / imobiliar generat de piata americana.

Produsele financiare derivate „salbatice” – in anul 1998 oficiali de rang inalt ai pietelor „futures” de marfuri au propus extinderea unor regulamente de functionare si operare mai stricte asupra acestor produse; Trezoreria de Stat, Rezerva Federala si Comisia de Valori Mobiliare s-au opus atunci si au ingropat ideea. In acest moment nimeni nu se indoieste de ideea conform caruia criza ar fi fost mult mai usoara daca ar fi existat un gardian eficace pentru aceste produse.

Gradul de indatorare impins la limite extreme – urmatoarea eroare, care isi are originile de prin anul 2004 cand CVM ul american a decis sa lase firmele sa-si creasca gradul de indatorare. Inainte de aceasta decizie gradul de indatorare de 12 la 1 (datorie fata de capital propriu) era ceva normal, dupa aceasta mutare a urcat brusc la 33 la 1 !!! Ca idee, in aceste conditii o scadere de 3 % (trei la suta !!!) a valorii activelor distruge practic compania. Categoric fara acest demers irational toate firmele afectate ar fi fost astazi inca in picioare!

Cresterea rapida a creditelor tip „subprime” (destinate creditorilor care nu respecta standardele obisnuite de creditare) – este urmatoarea eroare care si a manifestat perioada de glorie in perioada 2004 – 2007. Schimbarea cea mai grava a fost cresterea ponderii acestor credite in totalul creditelor ipotecare, pondere care a devenit critica intr-o perioada relativ scurta de timp. De ce nu a fost oprita aceasta tendinta? Ar fi doua raspunsuri si fiecare poate fi considerat o lectie buna de invatat. Una a fost ca supraveghetorii bancari dormitau in posturi (multumim domnului Isarescu pentru vigilenta sa!) promovand „laissez taire”-ul pana in momentul inevitabil al caderii. Al doilea raspuns este legat de faptul ca majoritatea celor mai rele credite SP au fost generate in afara sistemului bancar (de brokeri) si a ariei de acoperire a supraveghetorilor acestuia.

Neacordarea atentiei cuvenite „default”-urilor rezultate din caderea creditelor SP – autoritatile s-au dovedit a fi neputincioase in a lua masuri de scara larga pentru a limita falimentul a tot mai multe proprietati. In spatele unor deziderate precum neinterventionismul asupra pietei libere, nerecunoasterea situatiei reale „de facto” sau lipsa vointei de a utiliza fonduri publice, acestia au agravat indirect situatia.

Neinterventia asupra falimentului societatii „Lehman” – aceasta greseala a aparut in septembrie trecut cand Lehman Brothers spre deosebire de Bear Stearns a fost lasata sa falimenteze. Probabil a fost un caz de interpretare gresita a unor oficiali care au crezut ca talia societatii nu este mult prea mare sau mult prea legata de alte societati financiare. Sau probabil s-au gandit ca dau o lectie de moralitate celorlalti care s-au jucat de a zeii. Orice ar fi fost, dupa caderea Lehman nimic nu a mai fost la fel ca inainte: creditele au inghetat, economiile au inceput sa se scufunde . . . Multi cred ca aceasta a fost o eroare colosala.

Programul de eliminare a activelor cu probleme – ultima eroare majora, managementul gresit al programului de limitare a impactului crizei (program in valoare de 700 miliarde $). Injectarea a 350 de miliarde in capitalul bancilor a fost o greseala deoarece rezultatele au fost slabe. Pentru a avea o imagine mai completa a acestui argument, considerati va rog ca Rezerva Federala cu mai putini bani, a reusit sa cumpere o serie de active cu probleme care au permis supravietuirea mai multor piete. Lectia e clara: acele fonduri ar fi fost mai bine utilizate pentru cumpararea directa a activelor cu probleme pentru a evita falimentele ce aveau sa urmeze.

Fara aceste greseli, categoric, efectele negative ale crizei ipotecare americane ar fi fost mult mai reduse. Sase decizii fatale, toate luate in contra naturii. Sa ne imaginam cum ar fi fost astazi lumea daca aceasta criza ar fi aparut in conditii total diferite: derivativele ar fi fost tranzactionate pe o piata bine reglementata si organizata, indatorarea ar fi fost mult mai scazuta, imprumuturile SP ar fi fost mai mici si promovate responsabil, actiuni ferme ar fi fost luate pentru a impiedica falimentele iminente, Lehman nu ar fi fost lasata sa moara si fondurile anti-criza ar fi fost utilizate direct pentru sterilizarea activelor cu probleme . . .

Tot acest scenariu ar fi fost posibil . . .

Nota: Articolul a fost scris in urma studiului si aprofundarii unor opinii exprimate recent de autori din Statele Unite: Brooksley E. Born, Edward M. Gramlich, Alan S. Blinder, altii.

In ultima vreme persoane mai mult sau mai putin avizate au criticat infiintarea unei companii energetice romanesti suta la suta, care urma sa reuneasca intr-o societate tip holding o parte din productia de energie electrica si o parte din distributia si furnizarea de electricitate.

Dintre contestatari remarc:

-         competitorii directi; societatile straine care au achizitionat deja pachetele majoritare la cinci din cele opt distributii regionale si care stau cu ochii tinta pe fiecare oportunitate din domeniul productiei;

-         oameni ai sistemului care in mod normal ar fi trebuit sa fie de acord cu ideea infiintarii acestui campion, care ar fi urmat sa le asigure o stabilitate mai mare a locurilor de munca; cu toate acestea sindicalistii de la producatorul de energie hidroelectrica au actionat in instanta fostul guvern in vederea anularii HG-ului privind infiintarea; va intreb pe voi, oare prin ce minune ajunge un roman sa-si faca rau cu mana lui? Aceasta societate va urma sa fie implicata intr-un proces de privatizare, chipurile pentru eficientizarea ei si mii de romani vor fi dati afara pentru a fi inlocuiti de echipamente importate pe valuta forte care vor atarna greu in balata comerciala;

-        politicieni cocliti si fara cultura generala, scosi la suprafata unui amalgam neomogen de prostie si parvenitism, care contesta doar de dragul de a contesta ceva ce nu e creat sau propus de ei; o astfel de involutie eu nu am mai vazut la nici o alta natie pana acum;

-         analisti economici si contemporani, care pe buna dreptate expun argumente cu preponderenta economice bazate pe istoricul ineficient al tuturor companiilor de stat; acestora din urma nu prea am ce sa le reprosez, poate doar faptul ca nu cred suficient in resursele existente ale tineretului roman nepoluat de metehnele generatiei de mijloc; afirm aici ca acel comunist pe nume Silviu Brucan, a avut multa dreptate cand a afirmat ca vor trece 20 de ani pana cand vom incepe sa ne curatam de bolile trecutului;

-         altii, pe care chiar nu vreau sa i mentionez pentru ca nu merita, deoarece sunt atat de mici incat preiau tot ce aud la “maestrii” lor si dau pe gura catre popor care, in general, este mai putin expus acestor subiecte si dedesupturilor lor.

Oare Statul Roman nu mai are oameni incoruptibili si capabili sa gestioneze corect o societate de stat? Oare bugetul Romaniei nu mai poate sustine un campion energetic a carui necesitate rezida din intunecatul viitor oferit de vecinii nostrii rasariteni care controleaza aproape tot ce arde si tot ce produce caldura si electricitate? Oare cele 400 de milioane de euro profit brut facute de holdingul Electrica nu reprezinta un inceput?

Mii de voci acuza vanzarea societatii de petrol. Unii acuza pretul, altii acuza dependenta. Altii acuza refacerea Imperiului Austriac – ca de, avem austrieci in toate sectoarele importante. Sa va dau totusi si reversul: Toti prietenii mei care se intorc din Austia spun ca sunt unii dintre cei mai rai oameni pe care i au vazut vreodata J. Asta ca sa nu care cumva sa credeti, ca dupa ce banii produsi in Romania sunt repatriati in Austria noi vom fi vazuti altfel, adica mai bine.  

Oare semnalele negative care vin din toate partile nu sunt suficiente ca sa incepem sa ne cream un sistem de autoprotectie? Sa incepem sa ne organizam in jurul ruinelor care ne au mai ramas si sa le facem sa mearga in baza unor principii sanatoase pe care o multime de tineri le au deprins si le au aprofundat?

Si ca sa nu mai continui aceasta discutie fara sens, va intreb pe voi, Franta de ce poate? Electricite de France? Gaz de France? Ei de ce pot si noi nu? De ce nu privatizeaza si ei sectorul energetic sa asigure o concurenta maxima in sistemul lor? Ei sunt mai destepti ca noi? Noi suntem mai prosti ca ei?

NU, NOI SUNTEM MAI INFLUENTABILI DECAT EI, MAI CREDULI, MAI CORUPTI . . . ei in schimb cumpara prin alte tari si influenteaza guverne, scuze, fac lobby . . .