Dania Maicii Theofana – Mama lui Mihai Viteazul
“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Eu, roaba Domnului Iisus Hristos, calugariţa Theofana, mama răposatului Mihail Voevodă din Ţeara Românească, vieţuit-am vieaţă aceştii lumi, deşartă, cum zice şi prea mândrul Solomon, deşarta deşartelor şi de toată deşarta şi inşelatoare şi furătoare de suflete. Şi am petrecut lumeşte destul, în tot chipul, în vieaţa mea, până ajunsu şi la neputinţa bătrâneaţelor meale şi la slăbiciunea mea, în svântă mânăstire, în Cozia, la lăcuinţa Sfintei Troiţe şi la răpausul răposatului Mircea Voevod. Şi traiiu de ajunsu, de luaiui şi sfântul cin călugăresc, drept plângerea păcatelor meale.
Acuş mă ajunse şi vestea de sfârşirea zilelor drag fiiului mieu, Mihail Voevod şi de sărăcia doamna-sa şi a coconilor domniei lui, prin ţări străine. Fuiu de plăngere şi de suspine, ziua şi noaptea. După aceea, cu vrearea şi cu ajutoriul Domnului din ceriu şi cu rugăciunea cinstiţilor părinţi, în zi şi în noapte, şi cu plângerea mea şi suspinele sărăciei lor din ţările străine, – doară Svenţia Lui din naltul ceriului au auzit şi S-au milostivit, de i-au scos pre ei din ţările străine în ţara de moştenire. Şi mai vârtos, au cugetat la sfânta mânăstire în Cozia, pentru batrâna şi jalnica lor maică. Şi dacă se adunară unii cu alţii, mare plângere şi suspin fu între ei, de jalea fiu-său Mihail Vodă şi pentru sărăcia lor, ce au păţit, prin ţările străine, doamna Stanca şi fiu-său Nicolae Vodă şi fie-sa Domniţa Florica. Fu după aceea, intrebare între ele: cine, cum au petrecut?
Grăi Doamna Stanca: “Cum am pţăit noi, maică, să nu paţă nimeni din ruda noastră. Dară Molitva ta, maică, cum ai petrecut?”
Maica zise: “Cu mult foc, de moartea fiu-meu şi de jalea Domniilor voastre; iar de către svânta mânăstire am har dragului Domn din ceriu şi multumesc părinţilor din svânta mânăstire, pentru pace, rapaus şi căutare de molitvele lor”.
Mulţumim şi noi molitvelor lor, pentru molitva ta, căci ai avut căutare de ei”.
Zise maica Theofana: “Pentru aceea, featele meale, am făgăduit svintei mânăstiri două sate din Romanaţi, Frăsinetul şi Studeniţă, pentru sufletul răposatului Mihail Vodă şi pentru sănătatea fiu-său Nicolae Vodă şi pentru pomeana noastră şi a tot neamului nostru, să fim pomeniţi la toate sfintele pomelnice şi la Dumnezeiasca liturghie”.
Domnia lor ziseră: “Noi bucuroase, cum ţi le-au dat răposatul Mihail Vodă, volnică eşti. Fie date şi de noi şi de Nicolae Vodă şi de tot neamul nostru în vecie, pentru pomeana, ca să aibi molitva ta şi de aici înainte milă şi căutare, până la moarte, de molitvele lor”.
Eu, calugariţa Theofana, am dat două sate ce sunt mai sus scrise, sfintei mânăstiri, cu toate hotarele, pentru pomeana de vecie. Iar cine se va ispiti, de ruda mea, sau alţi străini, să strice pomeana mea, de la sfânta mânăstire, ce am dat eu de bună voie, aceia să fie blestemaţi de 318 părinţi, ce au fost în Nicheia. Şi mărturie am pus: părintele episcopul Efrem din Râmnic, şi ai lui calugărei, şi proegumenul Onufrie, şi Veniamin proegumenul, şi egumenul Theodor din Cozia, cu tot săborul, şi Balea Spătarul, Dumitrache Vistierul, Mihu Neguţătorul, Stan Borcoiul, Pătru Pârcalabul, Barbu Postelnicul.
Am scris această carte, în sfânta mânăstire, în Cozia, eu călugărul Gavril Lotru de la schit, în zilele lui Şerban Vodă, anul de la Adam 7111 (1602), luna Noiemvrie 8 zile”.
Notă:
Doamna Teodora, din Târgul de Floci (a se citi „de lână”), pe atunci capitala judeţului Ialomiţa, a fost soră cu Iane Cantacuzino, înalt dregător la Constantinopol şi apoi ban al Craiovei. A fost înmormântată în pridvorul Mânăstirii Cozia, lângă mormântul altui domnitor al Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, în anul 7114 de la Adam, adica 1605 – 1606 de la Hristos. Piatra de mormânt i-a fost pusă de nepoţii ei, Florica şi Nicolae Pătraşcu.
. . . Am vazut curţi cu legume şi pomi, cu animale si utilaje agricole, dar şi cu Toyote eficiente sau Fiat uri tradiţionale, cu antene satelit şi divertisment on-line . . . am văzut un mix care cu greu îl poti imagina în ţara noastră . . .