Acum câteva luni, anumite tunuri ale presei nu mai pridideau lovind întruna în Guvernul Boc . . .
Că e prost, că e pitic, că e defazat şi neancorat în realitate . . . Astăzi când este evident că unele măsuri ale sale şi-au atins scopul anunţat, tunurile au amuţit şi se fac că plouă . . . dehhh . . . au subiecte mai bune . . . alianţa dintre stânga neocomunistă şi dreap-s’ga pseudo-liberală . . .
Se pare că acum nu mai sunt interesaţi de Guvernul Boc şi de realizările acestuia, sunt mult mai interesaţi de cum să destabilizeze o ţară ca să-şi menţină avantajele create în ultimii 20 de ani. Este momentul ADEVĂRULUI şi numai cine nu are ochii să vadă nu înţelege substratul acestor legături inimaginabile. Se calcă în picioare principii, se distrug realizări, se minte şi se acoperă de rahat doar de dragul unor deziderate personale şi lipsite de orice urmă de moralitate şi de simţ civic.
Peste 500 milioane de euro au împrumutat românii pentru a-şi cumpăra case, ce-i drept mai vechi şi nu mai noi, dar contribuind din plin la relansarea unei economii bântuite de fantasmagorice închipuiri de criză îngrozitoare şi falimente SF anunţate cu trâmbiţe şi surle . . . Pe lângă aceste milioane puse în rezervorul motorului economiei naţionale or mai fi şi altele, însă nu are nimeni interes să le vadă astăzi . . . sunt mult mai interesaţi de scuze şi motive pentru a-şi justifica juxtapunerea doctrinelor antagonice în folos propriu şi personal . . . nu mai pot spune decât atât: să vă fie RUŞINE . . . şi vouă şi celor care, din comoditate sau din răutate îi susţineţi . . .
Norocul nostru că mai sunt şi oamenii buni şi cu mintea şi gândul la ţara asta blestemată . . . Mulţumim Lucian, mulţumim Mugur . . . Mulţumim şi celor pe care nu îi numim şi care au puterea de a se dezice de lepre şi târâturi . . .
Le urăm celor aproape 10.000 de familii de români ce-şi vor achiziţiona o casă prin programul BOC să se bucure sănătoşi de achiziţia făcută!
Prin efortul lor (într-o perioadă de “profundă” criză) au dat un exemplu şi celorlalţi care stau pe margine şi rânjesc la cum îşi frange gâtul un amărât care alunecă pe o coajă de banană . . . E mult prea forţată metafora, însă sper ca cine are minte să o înţeleagă.
Cu încredere în viitor, ne vedem de 1 Decembrie . . . la Arcul de Triumf.